marți, 9 iulie 2013

Pasta de dinţi: pericolele care ne şterg zâmbetele

Ca părinţi, îi învăţăm pe copii noştri despre importanţa igienei orale. Din nefericire, atunci când majoritatea copiilor îşi perie dinţii, folosesc o pastă de dinţi obţinută dintr-o mulţime de compuşi periculoşi, inclusiv coloranţi artificiali şi arome, aspartam, propilenglicol, zaharină, sulfat de sodiu, fluorură de staniu şi triclosan.
Am fost întotdeauna preocupat de substanţele chimice adăugate la cele mai multe branduri de pastă de dinţi din comerţ, scrie Joshua Corn pe Wakeup-world.com. Iar această preocupare s-a accentuat când am devenit tată, deoarece această pasta de dinţi plină de toxine este comercializată ca „produs pentru copii”, ambalat în culori stălucitoare şi arome dulci.
Din păcate, cei mai mulţi stomatologi uită de consecinţele pe termen lung în urma expunerii copiilor la aceste substanţe chimice periculoase de la o vârstă fragedă.
Acesta este şi motivul pentrru care am început să investighez potenţialele riscuri de sănătate legate de aceşti compuşi periculoşi, găsiţi în cele mai multe branduri de pastă de dinţi din comerţ. Ceea ce eu, personal, am experimentat a fost asemănător trezirii dintr-un somn adânc, şi cred ca toţi părinţii şi orice om conştient de sănătate ar trebui să îşi deschidă ochii.
Încep această istorisire prin a vă vorbi puţin despre otrava primară adăugată în pastele de dinţi cele mai populare: fluorul.
Fluorul sau fluorura de staniu este o substanţă folosită ca otravă pentru şoareci. Fluorura de staniu face parte din noua generaţie de ingrediente utilizate în pastele de dinţi specializate. A fost introdusă iniţial în unele paste de dinţi la mijlocul anilor ’50, iar astăzi este cea mai des utilizată fluorură în cabinetele dentare.
Astăzi, mai mult ca niciodată, lumea este expusă la diverse forme toxice de fluor, adăugat la apa potabilă, alimente, pastă de dinţi, apa de gură şi alte produse de îngrijire dentară, “teza oficială” fiind aceea că întăreşte dinţii şi îii face mai sănătoşi.
Există motive întemeiate de a fi sceptici. De exemplu, am descoperit că Asociaţia Dentară Americană (ADA) primeşte sume mari de bani de la producătorii de paste de dinţi pentru aprobarea produselor lor pe bază de fluor.
În anul 1997, ziarul New York Times a raportat că ADA a aprobat pasta de dinţi Crestşi cel puţin alte încă 1300 de produse. De fapt, Crest, introdus de compania Procter&Gamble ca prima pastă de dinţi fluorurată, a devenit la vremea respectivă pasta de dinţi numărul unu în topul vânzărilor.
În cazul în care un producător de pastă de dinţi este dispus să plătească ADA pentru a dobândi mult râvnitul „Sigiliu de acceptare” pentru pasta de dinţi pe care o produce, probabil îl va primi. ADA examinează fiecare prezentare pentru a se asigura că îndeplineşte anumite criterii, dar aceste criterii, în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea, au fost puse în discuţie de către un număr mare de cercetători.
Confortabila relaţie „Plăteşte şi câştigă” dintre ADA şi producătorii de pastă de dinţi inspiră cu greu încrederea pe care noi ar trebui să o avem în decizia ADA de a atesta numeroase produse stomatologice de îngrijire.

  •  Avertismentul de pe cutie
Dar ceea ce m-a alarmat cu adevărat am descoperit chiar „sub nasul meu”: în anul 1997, Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) a avertizat pe fiecare tub de pastă de dinţi:
AVERTISMENT: A nu se lăsa la îndemâna copiilor sub 6 ani. Dacă pasta de dinţi este înghiţită accidental în timpul periajului, cereţi ajutor medical sau contactaţi un centru de otrăvuri imediat.
Pornind de la acest avertisment, am găsit o serie de studii care leagă fluorul de reacţii alergice, cancerul, demenţa, IQ redus, deformare dentară şi rigidizarea arterelor. Aşadar, ingerarea chiar şi a unei cantităţi mici de fluor este motiv de preocupare, aceste studii sugerând că există consecinţe grave pe termen lung.
Cei mai mulţi părinţi ar putea crede că se pot baza pe corectitudinea companiilor producătoare de pastă de dinţi, că aceastea ar face produse sigure şi eficiente pentru copii lor, dar o astfel de presupoziţie este departe de a fi adevărată. Din păcate, sunteţi nevoiţi să cereţi asistenţă medicală în cazul în care copilul dumneavoastră înghite accidental pastă de dinţi, chiar şi cât un bob de mazăre.

  • Absorbţia în sânge
Iată un alt lucru care mă înfurie: majoritatea producătorilor de pastă de dinţi infuzează produsele lor cu arome artificiale tentante, care atrag de fapt copiii să înghită mai multă cantitate de pastă de dinţi decât ar face-o în mod normal.
Şi noi ingerăm o cantitate mică de ingrediente din pasta de dinţi de fiecare dată când ne spălăm pe dinţi – cu toate că putem evita înghiţirea reziduurilor de pastă de dinţi – deoarece pasta de dinţi este absorbită prin ţesuturile gingivale sau bucale direct în sânge.
Fluoroza dentală – decolorarea şi marmorarea smalţului şi a straturilor de dentină a dinţilor – apare ca urmare a ingerării în exces a fluorului în timpul formării dintelui.În procesul formării dinţilor permanenţi ai unui copil, acest fenomen începe cu incisivii inferiori, care suferă o mineralizare totală la vârsta de 2-3 ani şi se termină cu mineralizarea molarilor de minte.
Ca urmare a acestei creşteri a fluorozei, Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane şi Agenţia de Protecţie a Mediului au recomandat recent schimbarea cantităţii de fluor din apa de băut pentru prima dată în 50 de ani.

  •  Fluorul şi creierul tău
Studiile asupra omului au condus către China, India, Iran şi Mexic, care prezintă o reducere substanţială a IQ-ului în zonele fluoridate. Ingestia de fluor a demonstrat că duce la creşterea absorbţiei de aluminiu cu peste 600%. Ingestia de aluminiu a fost legată de riscul crescut de boala Alzheimer şi de alte probleme neurologice, precum Parkinson. Este o coincidenţă faptul că, aici, rata bolii Alzheimer este de două ori mai mare faţă de Europa, unde multe ţări au interzis fluorizarea apei?
Traducere şi editare: Ecaterina Pop

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu