marți, 8 iulie 2014

Afla-ti “Calea Vietii” in functie de data de nastere!



Intrebarea “Care este destinul meu in viata?” necesita un raspuns interior, adica un raspuns real, nealterat in vreun fel de circumstantele sau de influentele exterioare. Atuci cand ai luat prima gura de aer, ai devenit o fiinta vie. Momentul nasterii tale determina intr-o foarte mare masura calitatea puterii care exista in tine si te poate ajuta sa-ti descoperi propriul tau destin in viata. Afla acum care este destinul tau!
Pentru a va calcula “Calea vietii”, asa cum este denumita in numerologie, adaugati anul, luna si ziua nasterii si reduceti numarul la o singura cifra intre 1 si 9.
Data nasterii: noiembrie – 12 – 1975
11 (luna) + 12 (ziua) + 1975 (anul) = 1998
1 + 9 + 9 + 8 = 27 (se aduna cifele anului)
2 + 7 = 9 ( se aduna rezultatul cifrelor anului)
Calea Vietii – 9
O persoana nascuta la data de 12 noiembrie 1975 are Calea vietii cifra 9
Calea Vietii isi poate atinge adevarul potential doar in momentul in care este pe deplin inteleasa si exprimata, printr-o minte armonizata la acel potential.
Iata care este Sinele tau autentic si care este cifra ta reprezentativa:
Calea Vietii – 1
2
Persoanele ale caror numar este 1 cauta sa inteleaga profund legile fundamentale ale vietii. Ei sunt inventatori, exploratori si au o abilitatea naturala de ingeniozitate in planurile practice ale existentei. Aceste persoana invata prin intermediul propriilor lor experiente. La locul de munca sunt cei mai fericiti in pozitii de superioritate, iar in relatiile cu cei din jurul lor prefere sa nu le fie incalcata independenta sub nicio forma, aceasta fiind una dintre valorile lor fundamentale. Ei sunt de sine-statatori si au o vointa puternica. Acestia sunt lideri.
Calea Vietii – 2
Persoanele ale caror numar este 2 sunt facatori de pace si diplomati. Rolul lor este acela de a intalni si de a se amesteca printre oameni, de a-i intelege pe ceilalti si de a-i ajuta pe acestia in depasirea problemelor. Acestia sunt sensibili si se bazeaza foarte mult pe propria lor intuitie. De asemenea, prin dezvoltarea aptitudinilor comunicarii verbale  pot sa-i ajute pe ceilalti sa ofere tot ceea ce au mai bun de oferit. Ei trebuie sa inteleaga si sa fuzioneze punctele de vedere diferite ale celorlalti pentru a crea pace in relatiile interumane din jurul lor.

Calea Vietii – 3
Cel mai important aspect al persoanelor persoanelor nascute sub guvernarea cifrei 3 este exprimarea de sine. Acestia sunt foarte buni oratori, exceleaza in vorbitul in public, arta, teatru sau in calitate de umoristi sau promotori. Rolul acestora este acela de a-i inspira pe ceilalti prin intermediul cuvintelor lor si de a-i ajuta pe ceilalti sa fie mai fericiti si sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva mai obiectiva. Acestia sunt simpatici si cosmopoliti prin propria lor natura, dar sa nu care cumva sa-i intrerupi atunci cand comunica cu tine. Le poarta o mare dragoste oamenilor si o dorinta profunda de a-i ajuta.

Calea vietii – 4
Aceste persoane au o natura tehnica si stiintifica. Aceste caracteristici fac din persoanele nascute sub guvernarea cifrei 4 caractere foarte sistematice, stabile, rabdatoare, cu aptitudini analitice dezvoltate. Acestia cauta o intelegere a vietii, patrunzand astfel in domeniul materiei si al formei Acestia cauta la inceput secretele Universului in materialitate. Acestia sunt oameni foarte practici. Sunt profesori excelenti, cercetatori, experti in informatica sau oameni de stiinta.

Calea vietii – 5
Aceste persoane reprezinta schimbarea – un pas deasupra aspectelor tehnice ale existentei. Aceste persoane trebuie sa caute si sa gaseasca neaparat un principiu spiritual dupa care sa-si ghideze viata. Astfel, prin dezvoltarea intelectului si a adoptarii noilor idei, sensuri si teorii, aceste persoane pot sa atinga adevarul lor potential. Din pacate, acestia au tendinta de a fi campioni, dar printre cei mai putin norocosi. Acestia sunt ganditori rapizi, mereu in cautarea adevarului si  a motivului din spatele lucrurilor. Acestia iubesc schimbarea, calatoriile, noile experiente si nu ar trebui sa fie sub nicio forma plasati in pozitii care implica o anumita rutina plictisitoare, detaliata, monotona. Le place sa vanda si sa promoveze.

Calea vietii – 6
Cifra sase reprezinta maturitatea si responsabilitatea. Acesta este rolul de asumare al responsabilitatilor pentru omenire si cel de a-i ajuta pe ceilalti in problemele lor. Acestia au abilitatea si rapiditatea mentala a celor nascuti sub guvernarea cifrei 5, dar sunt lipsiti de nelinistea si de impulsivitatea acestora. Ei doresc sa aiba grija de ceilalti. Dragostea  lor este universala si nutresc in interiorul lor o dorinta intesa de a se face remarcati. Ei isi urmeaza resonsabilitatile mai bine decat oricare alte persoane si sunt foarte buni manageri, asistente medicale sau medici.

Calea vietii – 7
Cifra 7 este reprezentativa pentru ganditori , scriitori, poeti. Acestia trebuie sa invete sa-si echilibreze mintea si sa o aduca intr-o stare de armonie pentru a avea acces la profunzimea care se afla in lumea lor interioara foarte bogata. Cuvantul lor de baza este calmul. Acestia apreciaza profund frumusetile naturii, sunt delectati de mister si sunt in mod natural atrasi de filosofie si de ocultism. Acestia ar trebui sa petreaca momente zilnice in meditatie, rugaciune si reflectie si sa-si noteze pe hartie propriile lor ganduri. Acestia-si pot dezvolta o foarte mare putere de concentrare.

Calea vietii – 8
Rolul acestor persoane pe Pamant este acela de a le demonstra celorlalti oameni aplicabilitatea legilor spirituale in serviciul umanitatii prin puterea exemplului dreptatii si egalitatii. Acestia sunt nascuti sa fie directori, lideri nationali si ar trebui sa ocupe pozitii din care sa poata administra dreptatea pentru toti la fel si din care sa poata crea un sistem economic echilibrat. Ei inteleg oamenii foarte bine si au abilitatea de a-i directiona pe ceilalti catre o mai mare responsabilitate.

Calea vietii – 9
Acestia se nasc pentru a-i servi pe ceilalti pe drumul catre dobandirea intelepciunii, ca lideri spirituali sau ca profesori. Aceste persoana sunt foarte sensibile si creative. Talentele lor sunt multe si variate, acestea facandu-se simtite in domenii sau institutii precum cele de caritate, spitale, invatamant, teatru, muzica sau arta. Acestia sunt fermecatori, afectuosi si raspund rapid bunatatii. Calea acestora este cea mai impresionanta, dar este si cea mai mare provocare pentru aceste persoane, caci viata lor este una de sacrificiu.

Sursa: http://www.e-dimineata.ro/

Cele TREI cauze spirituale ale bolilor


In calatoria noastra prin viata traim experienta afectiunilor fizice, precum racelile sau leziunile sportive. De asemenea, unii dintre noi pot trai experienta unor afectiuni grave, de natura interna, precum cancerul sau hepatita, afectiunile cardiovasculare sau scleroza multipla. In cele din urma atingem stadiul batranetii, infirmitatea progresiva si moartea corpului fizic.  Aceste etape sunt de asteptat, fiind o parte a calatoriei fiecarei fiinte umane.  Cu toate acestea, din perspectiva samanica, toate acestea sunt considerate a fi efecte, iar samanii sunt interesati sa afle cauzele.
Cauza si efect
Privind prin perspectiva samanica, cauzele tuturor bolilor pot fi intalnite in taramurile mai profunde ale realitati, in acele tarmanuri din care boala isi deriva puterea sa initiala de a ne afecta negativ. Din acest motiv, nu este suficient sa suprimam efectele bolii in plan fizic cu ajutorul medicamentelor si sa ne asteptam la rezultate pozitive. Pentru ca adevarata vindecare sa-si faca aparitia, este necesar sa fie descoperite si tratate cauzele principale ale bolii.
Din perspectiva samanilor, exista trei cauze principale ale aparitiei afectiunilor si intr-un mod foarte interesant, aceste cauze nu sunt reprezentate de microbi, bacterii sau virusuri. De fapt, acestea sunt stari interne negative care apar in interiorul nostru, ca raspuns la experientele de viata negative sau traumatice. Prima cauza este reprezentata de lipsa de armonie interioara. Iata care sunt cele TREI cauze spirituale ale bolilor:
1. Lipsa de armonie
Lipsa de armonie poate fi considerata starea in care avem sentimentul ca viata si-a pierdut brusc sensul sau atunci cand am fost indepartati de o conexiune importanta a vietii noastre.  Aceasta lege poate fi observata in cazul unui cuplu in varsta care a avut un mariaj lung si dintr-o data unul dintre ei moare. Chiar daca intre cei doi nu au avut o relatie perfecta, intre cei doi a existat o legatura extrem de puternica. Supravietuitorul poate intra in criza, ca urmare a pierderii suferite si in scurt timp, el poate intalni o provocare medicala, cum ar fi cancerul. Dintr-o data si celalalt partener paraseste planul fizic al existentei.
Aceasta este lipsa de armonie.
Starea de dizarmonie pe care o experimentam ca raspuns in fata unor astfel de situatii de viata determina o reducere considerabila a puterii noastre personale. Acest fenomen are loc intr-un mod foarte subtil, sau intr-un mod catastrofal. Atunci cand experimentam o pierdere a puterii personale, matricea noastra energetica este afectata iar acest lucru ne face sa fim foarte vulnerabili in fata afectiunilor.
2. Frica
A doua cauza clasica a bolii este frica. O persoana care este acompaniata in mod constant de un sentiment de anxietate este de doua ori mai vulnerabila in fata afectiunilor, deoarece anxietatea le scade agresiv si treptat sentimentul de bunastare si acest lucru, la randul sau, le afecteaza sentimentul de siguranta interioara.
Sentimentul de bunastare poate fi considerat a fi fundatia sanatatii tale. Atunci cand aceasta fundatie este afectata in mod negativ, capacitatea sistemului imunitar de a se apara este diminuata semnificativ. Atunci cand sistemul imunitar nu functioneaza corespunzator, apar problemele.
Nu este extrem de dificil sa observam mecanismul prezent in acest caz. Frica, anxietatea creeaza lipsa de armonie. In acelasi timp, lipsa de armonie genereaza teama, iar cei doi inamici ai sanatatii tale lucreaza impreuna. Cei doi inamici afecteaza de doua ori mantaua de protectie a sistemului imunitar al organismului, precum si matricea energetica. Boala este rezultatul inevitabil. In urma cu 500 de ani, medicul Paracelsus a observat ca “frica de boala este mai periculoasa decat boala in sine.”
Acest lucru ne face sa luam in considerare si cea de a treia cauza clasica a bolii, fenomenul cunoscut de catre samani ca “pierderea sufletului”.
3. Pierderea sufletului
“Pierderea sufletului” este considerat a fi diagnosticul cel mai serios si cauza principala a decesului prematur si a bolilor grave, dar in mod curios, aceasta cauza nu este nici macar mentionata in manualele medicale occidentale. Cea mai apropiata afirmatie este “El/Ea si-a pierdut vointa de a trai.”
“Pierderea sufletului” poate fi inteles ca fiind un fenomen care apare ca raspuns al unei traume. Atunci cand trauma este severa, acest lucru poate duce la o fragmentare a sufletului acelei persoane, cauza fiind incercarea acesteia de a scapa de o situatie intolerabila. In situatii coplesitoare, aceste parti ale sufletului tau nu mai pot fi reintegrate.
Cauzele pierderii sufletului pot fi multe si variate si pot avea loc atunci cand un copil este agresat fara mila sau tachinat la domiciliu sau la scoala, zi de zi, sau atunci cand o persoana este molestata de catre cei care ar trebui sa aiba grija de ea. Atunci cand cineva a suferit o tradare socanta, un divort, un avort traumatizant, un groaznic accident de masina, sau chiar o interventie chirurgicala serioase, pierderea sufletului este asigurata.
Simptomele pierderii sufletului
“Pierderea sufletului” este foarte usor de recunoscut daca stiti ceea ce cautati. Iata o lista a simptomelor clasice:
•Sentimentul de a fi fragmentat, de a nu fi intreg aici si acum;
•Lipsa de memorie – inabilitatea de a-ti aminti parti din viata ta;
•Incapacitatea de a simti sau de a primi dragostea celor din jurul tau;
•O indepartare emotionala;
•Un debut brusc de apatie;
•O lipsa de initiativa sau entuziasm;
•O lipsa de bucurie;
•O incapcitate de a lua decizii;
•Negativitate cronica;
•Vicii;
•Tendinte suicidale;
•Melancolie sau disperare;
•Depresie cronica;
Cel mai frecvent simtom al pierderii sufletului este depresia.
Sursa: http://www.e-dimineata.ro/

Cele TREI elemente de baza ale creatiei constiente

Nu ai nevoie de o diploma in fizica pentru a intelege conceptul de creatie constienta. Este suficient sa-ti deschizi mintea si sa realizezi, sau mai bine spus, sa accepti faptul ca nimic nu este ceea ce pare. Este suficient sa recunosti existenta unei alte “lumi”, dincolo de cea pe care o observi prin intermediul celor cinci simturi.  Cu toate ca ai putea accepta realitatea puterii creatoare pe care o are gandirea ta si sa o aplici astfel, intelegerea rationala a procesului te va ajuta sa aplici aceste legi in orice domeniu al vietii tale, de la relatii, pana la starea de sanatate.
Mintea ta rationala se bazeaza foarte mult pe cele cinci simturi pentru a percepe realitatea. De fapt, in esenta, aceasta este o incercare a mintii tale de a te mentine intr-o stare de siguranta. De fapt, cei mai multi oameni se bazeaza exclusiv pe vedere, auz, atingere, gust si miros pentru a interpreta realitatea din jurul lor, deoarece acestea sunt cele cinci simturi care le permit oamenilor sa interactioneze si sa traiasca experienta planului fizic. Cu toate acestea, in acelasi mod in care nu ar  trebui sa judecam o carte dupa coperta, la fel, nu ar trebui sa judecam realitatea dupa aspectul sau de suprafata. La urma urmei, cele cinci simturi fizice sunt suficient de convingatoare pentru a te convinge ca in timp ce tu citesti aceste cuvinte te afli intr-o stare de repaos, atunci cand, de fapt, tu – si toate fiintele umane de pe Pamant – te rotesti intr-un  ritm incredibil de aproximativ 107.278.87 km/h in jurul soarelui si cu siguranta nu poti observa atomii care formeaza camera in care te afli.
In esenta, exista trei aspecte care formeaza elementele de baza ale creatiei constiente. Aceasta cunoastere a fost transmisa pana la noi prin intermediul celor mai vechi invataturi mistice si este la fel de relevanta in zilele noastre asa cum era si acum cateva mii de ani in urma, deoarece acestea sunt legi universale.

1. Universul este mental

Primul aspect al creatiei constiente se intampla sa fie in acelasi timp si prima dintre cele sapte legi universale despre care am discutat intr-un articol anterior. Aceasta lege ne spune ca Universul este mental. Asta inseamna ca toate lucrurile din domeniul fizic al realitatii isi au originea in planul mental invizibil. Exista o singura constiinta care inconjoara acest Univers, constiinta universala. Avand in vedere omniprezenta acestei constiinte putem intelege foarte simplu faptul ca fiecare dintre noi facem parte din aceasta si consecintele care apar din intelegerea acestei legi.


2. Totul este energie

Al doilea aspect al creatiei constiente este definit de realitatea potrivit careia totul in Univers este energie, inclusiv mineralele, plantele si animalele, fiecare fiinta umana, fiecare planeta, stele, galaxii, totul este energie. Tot ceea ce percepem in planul fizic al realitatii este o enegie ce vibreaza la o anumita frecventa, pe care cele cinci simturi ale noastre o percep ca fiind ceva solid sau tangibil.
Aici apare relevanta celor doua legi Universale: legea polaritatii, potrivit careia energia si materia par a fi opuse, dar sunt unul si acelasi lucru – energie – si legea vibratiei, care ne spune ca totul se afla intr-o stare constanta de miscare, ca totul vibreaza. De vreme ce intelegem ca totul este energie, am putea sa concluzionam ca mintea noastra este energie, cu toate ca am inteles acest lucru inca de la punctul unu.

3. Gandul creator

Al treilea aspect al creatiei constiente este reprezentat de gandul creator. In spatele oricarei experiente din planul fizic al existentei, vazut sau nevazut, este un gand. Indiferent ca o faci constient sau nu, realitatea ta ti-o creezi prin intermediul propriilor tale ganduri. Gandul este mintea – energia – in actiune.
In concluzie, creatia constienta reprezinta un proces constient de concentrare a gandirii asupra unui rezultat specific in plan mental, cu scopul de a naste aceasta manifestare in planul fizic al existentei, iar cu puterea gandurilor – a energiei mintii tale – iti poti crea realitatea asa cum ti-o doresti. Cunoscand toate aceste aspecte esentiale te sfatuim sa-ti adresezi urmatoarea intrebare si sa-ti acorzi cateva momente de reflectie interioara: “In ce masura propriile  mele ganduri  mi-au slefuit realitatea curenta si ce pot face pentru a-mi transforma realitatea?”
Sursa: http://www.e-dimineata.ro/

Cele două moduri de percepere a realităţii: descoperirea esenţială a ştiinţei

Cele două moduri de percepere a realităţii: descoperirea esenţială a ştiinţei


„Nosce te ipsum” - cunoaşte-te pe tine însuţi - este unul dintre cele mai cunoscute îndemnuri ale antichităţii. „Viaţa necercetată nu merită trăită”, credea Socrate, la fel ca numeroşi filozofi, artişti şi mistici de-a lungul veacurilor. Benjamin Franklin spunea că „există trei lucruri extrem de dure: oţelul, diamantul şi cunoaşterea de sine”. Îndemnul de a ne cunoaşte propria fiinţă în profunzime este prezent şi în religiile lumii; în creştinism, termenul de „trezvie” desemnează atenţia la propriile gânduri, fiind o stare ce apare „atunci când mintea supraveghează inima şi gândurile care intră şi ies din ea”.
În limbajul ştiinţific, percepţia propriilor gânduri poartă numele de „metacogniţie” (gândirea despre gândire), fiind folosit şi termenul de „metaconştienţă” (conştientizarea propriei conştienţe). Indiferent de numele sub care este cunoscut, acest fenomen joacă un rol esenţial în experienţa umană, fiind consemnat în cele mai mare opere literare şi filozofice. De asemenea, cunoaşterea propriei persoane este un pas necesar pentru orice tip de schimbare pe care dorim să o realizăm. Cum putem să ne cunoaştem pe noi înşine? În ultimii ani, ştiinţa a făcut mari progrese în această direcţie, oferindu-ne o cale spre această realizare mult dorită.
Cum cunoaştem lumea ce ne înconjoară şi pe noi înşine?
Oamenii de ştiinţă specializaţi în domeniul cogniţiei au descoperit în anii ‘70 că memoria de lucru prezenta un aspect deosebit, pe care l-au denumit „funcţia executivă”, care se află deasupra tuturor celorlalte funcţii ale memoriei de lucru, monitorizând gândirea şi alocând optim resursele. Noile tehnologii apărute la finalul secolului trecut şi în primul deceniu al secolului al XXI-lea au permis specialiştilor să aprofundeze studiul memoriei, deschizând calea către un nou domeniu ştiinţific intitulat „neuroştiinţa social cognitivă”. Această nouă ştiinţă se găseşte la intersecţia dintre neuroştiinţele cognitive, ce studiază funcţionarea creierului, şi psihologia socială, ce se apleacă asupra modului în care oamenii se înţeleg unii cu ceilalţi. Înainte de apariţia acestui nou domeniu ştiinţific, specialiştii în neuroştiinţe tindeau să studieze modul în care funcţiona un singur creier, considerând sistemul nervos o entitate izolată şi ignorând mediul social în care trăiesc oamenii. Specialiştii în neuroştiinţe social cognitive aprofundează modul în care creierul interacţionează cu alte creiere, studiind aspecte precum competiţia şi cooperarea, empatia, dreptatea şi autocunoaşterea.
De ce a permis acest nou domeniu o aprofundare a autocunoaşterii? Motivul este simplu: multe din regiunile cerebrale pe care creierul nostru le foloseşte pentru a înţelege alţi oameni sunt folosite şi pentru a ne înţelege pe noi înşine. Cercetătorii din domeniul neuroştiinţelor social cognitive au dorit să înţeleagă mai bine şi această capacitate de a pătrunde în interiorul propriei noastre fiinţe.
Kevin Ochsner, directorul Laboratorului de Neuroştiinţe Social Cognitive din cadrul Universităţii Columbia din New York, este unul dintre cei doi fondatori ai acestui nou domeniu ştiinţific. „Cunoaşterea de sine este capacitatea de a ieşi în afara propriei fiinţe şi de a de ne percepe cât mai obiectiv cu putinţă. De multe ori, acest lucru înseamnă a adopta perspectiva altcuiva asupra noastră, imaginându-ne că ne vedem prin ochii altei persoane. Astfel, eu aş deveni camera, privindu-mă pe mine, observând care este răspunsul meu. A deveni conştient de sine, a avea o meta-perspectivă asupra propriei persoane, este ca şi cum am interacţiona cu o alta. Acesta este un aspect fundamental pe care neuroştiinţele sociale încearcă să-l facă înţeles”, explică Ochsner.
Fără această capacitate de a ne poziţiona în afara propriei experienţe, fără această conştiinţă de sine, ne-ar fi imposibil să ne controlăm şi să ne direcţionăm comportamentul. Această capacitate de modificare a comportamentului în timp real, în funcţie de obiective, este ceea ce ne permite să ne comportăm ca un adult. Această abilitate este necesară pentru a ne elibera de fluxul automat al experienţei şi pentru a ne putea direcţiona atenţia. Fără ea am funcţiona pe pilot automat, conduşi de lăcomie, frică sau obiceiuri.
Termenul tehnic folosit de mulţi specialişti în neuroştiinţe pentru a desemna această abilitate este „mindfulness” - „conştiinţa deplină”. Cuvântul desemna iniţial un străvechi concept budist, însă astăzi este folosit de cercetători pentru a desemna experienţa de a acorda o atenţie profundă prezentului într-un mod deschis. El se referă la ideea de a trăi „în prezent”, adică de a fi conştienţi de experienţă în timp real, atunci când se petrece, şi de a accepta ceea ce vedem. Daniel Siegel, unul dintre cercetătorii care au aprofundat acest domeniu şi totodată codirector al Mindful Awareness Research Center din cadrul UCLA, defineşte „conştiinţa dreplină” drept „abilitatea noastră de a lua o pauză înainte să reacţionăm, creându-ne posibilitatea de a analiza mai multe opţiuni şi de a le alege pe cele mai potrivite”.
Pentru specialiştii în neuroştiinţe, conştiinţa deplină nu are nimic de-a face cu spiritualitatea, religia sau meditaţia, ci este o trăsătură pe care fiecare dintre noi o are într-o anumită măsură şi o poate dezvolta în numeroase feluri. Este o stare pe care o putem activa, iar pe măsură ce o activăm mai des, ea tinde să devină o trăsătură.
Kirk Brown de la Virginia Commonwealth University este unul dintre cele câteva sute de cercetători care studiază astăzi conştiinţa deplină. Ca student, Brown a observat că unele persoane se pricepeau mai bine decât altele la detectarea propriilor semnale interne atunci când se recuperau după o problemă medicală. Oamenii care erau conştienţi de propriile trăiri păreau să se vindece mai repede după operaţii decât cei care nu erau. Termenul ştiinţific pentru conştientizarea semnalelor provenite din interiorul nostru este „interocepţie”. Pentru că Brown nu a descoperit o scară de măsurare a acestui tip de conştiinţă, el a conceput una, intitulată Mindful Awareness Attention Scale(MAAS), ce a devenit astăzi instrumentul folosit pentru măsurarea conştiinţei depline a unui individ.
Brown a descoperit că fiecare dintre noi dispune de acest tip de conştiinţă, dar că nivelul acesteia variază. Testând oamenii de-a lungul anilor, cercetătorul a descoperit că scorul pe care aceştia îl obţineau la teste MAAS prezenta o legătură directă cu starea de sănătate fizică şi mentală a acestora şi chiar cu calitatea relaţiilor lor. „Iniţial am crezut că e ceva în neregulă cu datele noastre referitoare la scorul în testele MAAS, crezând că nu are cum să aibă legătură cu toate aceste lucruri, dar toate cercetările pe care le-am desfăşurat de atunci au confirmat această descoperire”, spune Brown.
Studiile realizate de un alt cercetător, Jon Kabat-Zinn, director fondator al Center for Mindfulness in Medicine, Health Care, and Society din cadrul University of Massachusetts Medical School, au arătat că oamenii se vindecau mai repede de boli de piele dacă practicau „mindfulness”. De asemenea, cercetările efectuate de Mark Williams de la Universitatea Oxford au arătat că recurenţa depresiei poate fi scăzută cu 75% prin antrenamentul conştiinţei depline.
Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau dacă există o altă explicaţie. Pentru a răspunde la această întrebare, Dr. Yi-Yuan Tang, unul dintre cei mai importanţă specialişti în neuroştiinţe din China, a efectuat un studiu în 2007. El a dorit să verifice dacă „mindfulness” este doar o formă de antrenament de relaxare sau efectele sale se datorează altui mecanism. În acest scop, 40 de voluntari au urmat un curs de 5 zile, în care dedicau 20 de minute pe zi învăţării unei tehnici de mindfulness. Totodată, alţi voluntari au dedicat 5 zile învăţării unor tehnici de relaxare. „După doar cinci zile de antrenament se înregistrau diferenţe considerabile între cele două grupuri”, explică Tang. Testele de salivă arătau că voluntarii care învăţaseră tehnicile de conştiinţă deplină prezentau un sistem imunitar mai puternic şi un nivel mai scăzut al cortizolului. Aceste rezultate sugerează că „mindfulness” e mai mult decât un tip de relaxare. Ce este, atunci, şi de ce are un impact considerabil asupra multor aspecte ale vieţii? Răspunsul l-ar putea oferi un studiu realizat în 2007.
Cele două moduri de percepere a lumii
cercetare realizată de Norman Farb alături de colegii săi de la Universitatea din Toronto a oferit o nouă perspectivă asupra conştiinţei. Pentru a înţelege pe deplin importanţa acestui studiu este necesar să înţelegem un lucru esenţial despre noi înşine.
Fiecare dintre noi se naşte având capacitatea de a crea în creier reprezentări interne ale lumii exterioare, reprezentări ce poartă numele de hărţi, reţele sau circuite. Hărţile se dezvoltă în funcţie de lucrurile la care suntem atenţi de-a lungul timpului. Aşadar, un avocat are hărţi pentru mii de procese, un boşiman din Kalahari are hărţi mentale pentru descoperit apă, iar o mamă care tocmai a născut al treilea copil are hărţi mentale pentru a convinge copiii să se culce.
De asemenea, suntem înzestraţi de la naştere cu abilitatea de a dezvolta automat anumite hărţi, cum ar fi cea pentru simţul mirosului.
Farb a conceput alături de alţi şase cercetători o metodă prin care să studieze modul în care oamenii trăiesc fiecare clipă. Ei au descoperit că oamenii au două moduri distincte de a interacţiona cu lumea, ce folosesc seturi diferite de hărţi. Un set implică o regiune supranumită „reţeaua standard”, ce include cortexul prefrontal medial şi regiuni asociate memoriei, precum hipocampul. Această reţea e denumită „standard” deoarece devine activă atunci când nu se întâmplă mare lucru şi ne gândim la noi înşine. Spre exemplu, când staţi vara pe malul unui lac cu o bere în mână, iar vântul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că în loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gândiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă încercarea va fi încununată de succes. Aceste gânduri reprezintă „reţeaua standard” în acţiune. Ea este implicată în planificare, în visatul cu ochii deschişi şi în chibzuit.
Spre exemplu, când staţi vara pe malul unui lac cu o bere în mână, iar vântul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că în loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gândiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă încercarea va fi încununată de succes. Aceste gânduri reprezintă „reţeaua standard” în acţiune.     (Foto: Shutterstock.com)Spre exemplu, când staţi vara pe malul unui lac cu o bere în mână, iar vântul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că în loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gândiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă încercarea va fi încununată de succes. Aceste gânduri reprezintă „reţeaua standard” în acţiune.
Această „reţea standard” devine activă şi atunci când vă gândiţi la dumneavoastră sau la alte persoane, creând o „poveste”în care personajele interacţionează de-a lungul unui fir narativ. Creierul păstrează un volum uriaş de informaţii despre istoria personală şi despre cea a altor persoane. Atunci când „reţeaua standard” este activă, vă gândiţi la trecutul şi viitorul dumneavoastră şi la toate persoanele pe care le cunoaşteţi, inclusiv la propria persoană, şi la modul în care se ţese toată această reţea de informaţii într-o uriaşă tapiserie. În studiul său, Farb dă acestei reţele numele de „circuitul narativ”.
Când percepeţi lumea folosind această reţea narativă, acumulaţi informaţii din exterior, le procesaţi printr-un filtru pentru a înţelege ce înseamnă fiecare lucru, iar apoi adăugaţi interpretările personale. Aşadar, atunci când vă aflaţi pe malul lacului şi simţiţi o briză răcoroasă, ea nu este o briză răcoroasă, ci un semn că vara se va încheia în curând, ceea ce vă face să vă gândiţi la staţiunea de schi în care să mergeţi la iarnă şi dacă trebuie să vă spălaţi costumul de schi.
Reţeaua standard este activă în majoritatea momentelor în care sunteţi treaz şi nu necesită mult efort pentru a opera. Ea este utilă, însă nu este ideal să vă limitaţi la a percepe lumea exclusiv prin intermediul ei.
Studiul efectuat de Farb arată că există o cale complet diferită de a percepe experienţa.Oamenii de ştiinţă o denumesc „experienţă directă”. Atunci când funcţionează reţeaua de „experienţă directă”, se intensifică activitatea mai multor regiuni cerebrale. Printre acestea se numără insula, o regiune care are legătură cu perceperea senzaţiilor corporale. De asemenea, se activează cortexul anterior cingulat, o regiune cu un rol cheie în detectarea erorilor şi comutarea atenţiei. Atunci când este activată reţeaua experienţei directe nu vă mai gândiţi la trecut şi la viitor, la alţi oameni sau la propria persoană; de fapt, nu vă gândiţi la nimic. Nu faceţi decât să percepeţi în timp real informaţia care vă ajunge la simţuri. Stând pe marginea lacului, atenţia dumneavoastră este concentrată asupra căldurii soarelui pe care o resimţiţi pe piele, brizei răcoroase şi berii reci pe care o ţineţi în mână.
Mai multe studii au descoperit că aceste două circuite, cel narativ şi cel al experienţei directe, prezintă o corelaţie inversă. Cu alte cuvinte, dacă în timp ce spălaţi vasele vă gândiţi la o şedinţă la care urmaţi să participaţi, aveţi şanse mai mari să nu observaţi un pahar spart şi să vă tăiaţi, pentru că harta cerebrală asociată percepţiei vizuale este mai puţin activă atunci când este activată harta narativă. Aşadar, vedem, auzim, mirosim şi simţim mai puţine lucruri atunci când suntem pierduţi în gânduri (nici berea nu are un gust la fel de bun atunci când o bem în această stare). Mecanismul funcţionează şi invers, astfel că activarea circuitului narativ este atenuată atunci când ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci când suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adânc şi ne concentrăm pe momentul prezent.
Activarea circuitului narativ este atenuată atunci când ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci când suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adânc şi ne concentrăm pe momentul prezent    (Foto: Shutterstock.com)Activarea circuitului narativ este atenuată atunci când ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru explică de ce atunci când suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adânc şi ne concentrăm pe momentul prezent
De ce este important să conştientizăm existenţa celor două circuite distincte de percepere a lumii? În cercetarea efectuată de Farb s-a descoperit că persoanele care practicau diferenţierea între calea narativă şi cea a experienţei directe, cum ar fi oamenii ce meditau regulat, prezentau o diferenţiere mai puternică între cele două circuite. Aceste persoane ştiau care circuit este folosit în timp real şi reuşeau să treacă de la unul la celălalt cu mai multă uşurinţă. În schimb, oamenii care nu practicaseră diferenţierea celor două circuite tindeau să folosească în mod automat modul narativ.
Un studiu efectuat de Kirk Brown a descoperit că persoanele care obţineau un scor mare pe scara MAAS erau mai conştiente de propriile procese subconştiente. Mai mult, acestea prezentau un control cognitiv sporit, având o capacitate mai mare de a controla ceea ce fac şi spun decât persoanele care obţinuseră un scor redus. În cazul exemplului de mai sus, dacă sunteţi o persoană conştientă, atunci când vă aflaţi pe marginea lacului aveţi şanse mai mari să vă daţi seama că rataţi o zi grozavă gândindu-vă la cină şi să vă readuceţi atenţia asupra soarelui cald. Atunci când vă reorientaţi atenţia schimbaţi totodată modul de funcţionare al creierului, iar acest lucru poate avea un impact pe termen lung asupra acestuia.
Daniel Siegel explică acest fenomen: „Prin obţinerea unei concentrări stabilizate şi rafinate asupra minţii înseşi, anumite căi cerebrale nediferenţiate în trecut devin detectabile şi apoi chiar modificabile. Aceasta este metoda prin care putem folosi concentrarea minţii pentru a schimba funcţia şi, în cele din urmă, chiar structura creierului”. Aşadar, prin activarea circuitului experienţei directe, percepem mai multe informaţii despre propria stare mentală, ceea ce ne permite să alegem încotro să ne direcţionăm atenţia.
„Prin înţelegerea propriului creier ne creştem capacitatea de a-l schimba”, explică David Rock, autorul cărţii „Your Brain at Work”, care mai spune că „pe măsură ce observăm mai mult din propria experienţă, cu atât vom avea mai multe oportunităţi să fim conştienţi. Nu este nevoie să medităm pe un vârf de munte pentru a deveni mai conştienţi, putem face acest lucru şi în timp ce muncim”.
Nu este nevoie să medităm pe un vârf de munte pentru a deveni mai conştienţi, putem face acest lucru şi în timp ce muncim.    (Foto: Shutterstock.com)Nu este nevoie să medităm pe un vârf de munte pentru a deveni mai conştienţi, putem face acest lucru şi în timp ce muncim.
Cum putem aplica aceste descoperiri în viaţa noastră de zi cu zi?
John Teasdale, unul dintre cei mai importanţi cercetători care au studiat fenomenul „mindfulness”, afirmă că această formă de conştiinţă deplină „este un obicei, un lucru pe care cu cât îl facem mai des, cu atât devine mai uşor”. Teasdale mai spune că „este o abilitate care poate fi învăţată, accesând ceva ce avem deja. Conştiinţa deplină nu este dificil de obţinut, însă mai greu e să ne amintim să o facem”.
Cea mai simplă metodă prin care ne putem aminti este să avem această abilitate în memoria recentă. Dacă vom practica în mod repetat conştiinţa deplină, ea va fi mai uşor de utilizat. Studiile arată că persoanele care practică în mod regulat conştiinţa deplină înregistrează schimbări cerebrale; mai exact, se îngroaşă zonele din cortex asociate controlului cognitiv şi modificării atenţiei.
Cum putem să ne antrenăm această abilitate? David Rock oferă răspunsul în cartea  „Your Brain at Work”: „Cel mai important lucru este să practicaţi concentrarea atenţiei asupra unui stimul direct şi să faceţi acest lucru cât se poate de des. Este util să beneficiaţi de un flux de date bogat, pentru că este mai uşor să fiţi atent la senzaţia labei piciorului pe podea decât la senzaţia degetului mic de la picior pe podea. Puteţi să antrenaţi această capacitate aproape oricând, când mâncaţi, mergeţi, sau vorbiţi, fără a fi nevoie să meditaţi şi să fiţi atenţi la propria respiraţie”. De asemenea, Rock subliniază că este important de integrat acest antrenament în ritmul propriei vieţi. „Eu şi soţia mea am creat un ritual de 10 secunde înainte de a lua cina cu copii, ritual ce implică să ne oprim şi să acordăm cu toţii atenţie deplină respiraţiei timp de trei cicluri înainte să mâncăm”, detaliază Rock.
În ultimii ani, cercetările au descoperit tot mai multe beneficii ale conştiinţei depline. Oamenii de ştiinţă au aflat că meditaţia de tip „mindfulness” reduce anxietatea şi depresiaatenuează senzaţia de durere şi protejează de atacuri de cord. De asemenea, unul dintre cei mai respectaţi psihologi din SUA, Michael Posner, a descoperit că meditaţia „conştiinţei depline” ajută şi la îmbunătăţirea abilităţilor cognitive, stimularea atenţiei, extinderea memoriei de lucru şi îmbunătăţirea inteligenţei fluide. Printre beneficiile identificate recent de cercetători se mai numără reducerea inflamaţiilor cronicereducerea simptomelor de stres în rândul elevilor, îmbunătăţirea rezultatelor şcolare şi luarea de decizii mai bune.
Aşadar, ştiinţa pare să confirme ceea ce ştiau cei mai înţelepţi oameni de acum câteva milenii: cunoaşterea de sine este esenţială pentru o viaţă împlinită şi sănătoasă. Ştiinţa ne oferă acum şi instrumentele prin care ne putem înţelege propria persoană, având astfel şansa de a progresa. Alegerea de a le folosi ne aparţine.
Ştiinţa ne oferă acum şi instrumentele prin care ne putem înţelege propria persoană, având astfel şansa de a progresa. Alegerea de a le folosi ne aparţine.    (Foto: Shutterstock.com) Ştiinţa ne oferă acum şi instrumentele prin care ne putem înţelege propria persoană, având astfel şansa de a progresa. Alegerea de a le folosi ne aparţine.
Sursa: http://www.descopera.ro/

Conştient sau inconştient la comandă: a fost descoperit „întrerupătorul” din creier prin care poate fi manipulată instantaneu starea de conştienţă

Conştient sau inconştient la comandă: a fost descoperit „întrerupătorul” din creier prin care poate fi manipulată instantaneu starea de conştienţă

Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă au reuşit să întrerupă starea de conştienţă prin stimularea electrică a unei regiuni specifice a creierul. Este un pas spre descifrarea unui dintre marile mistere ale minţii umane: cum ia naştere starea de conştienţă?
Deşi verificată, deocamdată, la o singură persoană, descoperirea sugerează că o anumită zonă a creierului – numită claustrum – ar putea juca un rol absolut esenţial în combinarea diferitelor activităţi separate ale creierului într-un tot integrat de gânduri, senzaţii şi emoţii.
Majoritatea teoriilor acceptă ideea că starea de conştienţă implică integrarea activităţii mai multor reţele neuronale ale creierului, permiţându-ne să percepem realitatea înconjurătoare ca pe o singură experienţă unificată, nu ca pe o colecţie de percepţii senzoriale separate. 
O astfel de viziune implică necesitatea existenţei unui „centru de comandă”, a unei structuri care să integreze toate informaţiile, coordonând astfel apariţia stării de conştienţă. Cercetări anterioare sugeraseră că zona numită claustrum ar îndeplini acest rol.
Un studiu publicat recent confirmă această ipoteză. Oamenii de ştiinţă de la George Washington University, din Washington DC, SUA, au descris modul în care au reuşit să „pornească” şi să „oprească” starea de conştienţă în cazul unei femei, prin stimularea claustrumului, cu ajutorul electrozilor implantaţi în creier.
Descoperirea a fost oarecum accidentală: femeia suferea de crize epileptice rebele la tratament, astfel încât cercetătorii i-au investigat creierul  cu ajutorul electrozilor implantaţi, pentru a afla zona în care îşi aveau originea descărcările electrice din creier care duceau la apariţia crizelor. 
Unul dintre electrozi a fost implantat în apropiere de claustrum, o zonă care nu mai fusese stimulată anterior. Când aria a fost stimulată cu ajutorul unui impuls electic de înaltă frecvenţă, femeia a devenit inconştientă: a început să privească în gol, nu a mai răspuns la comenzi vizuale sau auditive, iar respiraţia i s-a încetinit. Îndată ce stimularea a încetat, femeia a redevenit conştientă, fără a-şi aminti nimic din episodul anterior. 
Rezultatele confirmă, spun cercetătorii, faptul că aria numită claustrum joacă un rol esenţial în conştienţă, un rol pe care ei îl aseamană cu cel al cheii de contact a unei maşini: la manevrarea cheii de contact, toate sistemele maşinii intră în activitate, în mod coordonat.
Studiul – deşi realizat pe un singur creier, nu tocmai „normal”, deoarece femeii îi fusese îndepărtată anterior o parte a unei zone cerebrale numite hipocamp, tot în încercarea de a-I trata epilepsia – deschide totuşi posibilităţi deosebite în cercetarea misterelor conştienţei, la animale, la om şi chiar în domeniul inteligenţei artificiale. 
Sursa: New Scientist
Articol preluat de pe http://www.descopera.ro/

15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT


627x0Luminiţa Daniela Saviuc, o româncă de 29 ani, a cucerit lumea prin talentul său motivaţional. Articolul său „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“ publicat de Huffington Post a devenit cel mai citit material de dezvoltare personală, fiind distribuit pe Internet de 1,2 milioane ori. În aprilie 2012, celebra platformă media americană Huffington Post publica articolul motivaţional „15 lucruri la care trebuie să renunţi pentru a fi fericit“, semnat de cineva intitulat Purpose Fairy.
Începutul textului era promiţător: „Te ţii cu dinţii de atât de multe lucruri care îţi cauzează durere, stres şi suferinţă. Vei învăţa cum să renunţi la ele şi vei îmbrăţişa schimbarea“. Lista celor 15 lucruri a fost pentru cititori din întreaga lume declicul eliberator. Articolul a fost distribuit de peste 1,2 milioane de ori, iar Purpose Fairy, românca Luminiţa Daniela Saviuc, a devenit autorul celui mai citit material motivaţional din lume. „Nu am crezut niciodată că eu aş putea să creez ceva atât de frumos. Toate aceste 15 lucruri sunt chestiuni la care eu personal a trebuit să învăţ să renunţ pentru a mă regăsi. Încep să cred că articolul trebuia scris, lumea avea nevoie de el şi s-a întâmplat să îl scriu chiar eu“, zâmbeşte Luminiţa.
15 LUCRURI LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢI PENTRU A FI FERICIT
happiness-is-a-choice1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: „Prefer să am dreptate sau prefer să fiu o persoană blândă?“. Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte „scena“ cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?
2. Renunţă la nevoia pentru control
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Indiferent că sunt persoane dragi, colegi de muncă sau pur şi simplu străini pe care îi întâlneşti pe stradă, permite-le să existe. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi. „Lăsând lucrurile să fie, totul va curge lin, aşa cum trebuie“, spunea Lao Tzu.
3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.
4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât. „Mintea este un instrument superb dacă este folosit aşa cum trebuie. Totuşi, folosită în mod greşit, devine foarte distructivă“, spunea Eckhart Tolle.
images5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce poţi sau nu poţi face, despre ceea ce este posibil sau imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară! „O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea“, spunea Elly Roselle.
6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.
7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.
8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.
9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi de la A la B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi“, spunea Joseph Campbell.
felicitare856b10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise. „Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic“, spunea Wayne Dyer.
11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi“, spunea Franklin D. Roosevelt.
12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, scuze care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.
13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent. Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.
bigstock-Lane-in-meadow-and-deep-blue-s-3865273914. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O să ajungi într-un loc în care o să fii capabil să înţelegi toate acele lucruri fără a mai suferi. O stare dincolo de cuvinte.
15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară. Sunt atât de ocupaţi făcându-le pe plac celorlalţi, încât pierd controlul asupra propriilor vieţi. Uită ceea ce îi face fericiţi, ce îşi doresc, ce au nevoie şi eventual uită cine sunt cu adevărat. Ai o singură viaţă, trebuie să o trăieşti, să o deţii şi în special să nu laşi părerile altora să te împiedice în drumul tău.
Citeste mai mult: adev.ro/n8ctkb
Sursa: http://astrodeva.wordpress.com/