joi, 30 ianuarie 2014

O noua revoluţie în cunoaştere




Teoria morfogenetică (TM), încă de la descoperirea ei de către Rupert Sheldrake, a suscitat vii controverse. Reacţiile în lumea ştiinţifică au fost atât de aprinse încât unii savanţi au fost chiar de părere că :"Sheldrake pune magia înaintea ştiinţei şi poate fi condamnat în exact acelaşi limbaj în care Papa l-a condamnat pe Galileo, şi pentru acelaşi motiv. Este erezie."

Dincolo de aceste "opinii" care nu mai păstrează nimic ştiinţific în ele şi care ne amintesc mai degrabă de diverse închistări şi dogme religioase, TM şi-a dovedit până acum în foarte multe cazuri valabilitatea şi, pentru cel cu mintea deschisă, reprezintă un instrument foarte preţios prin intermediul căruia pot fi explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât, pot fi chiar generate şi stabilizate altele.

Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în niciun fel, pâna la el. Vom descrie aici două experimente celebre, care au dus la fundamentarea acestei teorii.

În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, a constatat că pe masură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie.

A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia, la fel ca noi toţi, că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea, rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall.

Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de soareci a parcurs labirintul aproximativ în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicatiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Cu toate acestea, experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.

Un al doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. La maimuţe le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele.

La un moment dat o femela de 18 luni, numita Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au asistat la felul în care din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă.

Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat şi ele acest lucru. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructele pline de nisip.

Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr de maimuţe care îşi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele.

De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimute de pe continent, au început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii de maimuţe.

Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor campuri morfice (sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică.

El a postulat că aceste campuri înregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar.

Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice (CM) cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru ca să ia forma respectivă. O comparaţie şi mai bună este cu pământul peste care plouă. Iniţial acesta este perfect plan, dar apoi apa începe să sape mici şanţuri prin care se poate scurge mai repede. Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă apă curge pe acolo.

În comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca lucrurile să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi numim "obişnuinţă".

Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată, şi de fapt TM s-a potrivit perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui C.G. Jung.

În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii. De exemplu, Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există în cercul polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle despre existenţa lor.

De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau cu ce visează, dar când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin cuplat, şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică.

Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta, deşi structura biologica a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale.

Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copiii mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decat cei din trecut. În acelaşi fel in şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe.

Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în ritmul unuia modern, foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli "cu tradiţie" să genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar.

De fapt, această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic structurat în timp la acea şcoală şi care permite celor care se integrează în el să dispună aproape imediat, deşi subconştient, de rezultatele înaintaşilor săi.

Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferente morfice mari, care generează modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru "sângele fierbinte", francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii, etc.

Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte "egregor" naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivocă: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri, etc.

Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse ( în mod simplist ) doar pe seama culturii acelui popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.
În domeniul biologiei, TM a facut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră, care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte aprinse pe marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibratorie.

Aici trebuie să fim bine înţeleşi: TM nu postulează direct existenţa sufletului, ci ne referim la un câmp energetic transindividual, o obişnuinţă colectivă în care se încadrează fiecare individ, atât fizic cât şi psihic.

Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni fizice să influenţeze - in sensul structurării lor - diverse câmpuri morfice.

De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt supuse unor câmpuri morfice specifice, şi astfel interacţiunea dintre materie şi energie se desfăşoară la orice scară din Creaţie.

Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează această informaţie (detalii în Revoluţie în genetică ).

De exemplu, la ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă sanguină poate apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de celule sanguine, şi dintr-o celulă musculară iaraşi apare un organism complet, cu toate genurile de celule specifice, şi nu doar o colonie de celule musculare.

Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen.

De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule musculare şi nu în neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să ştie când au atins nivelul de diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de mult...

De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creştere a celulelor hepatice, oprind astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum celulele ar şti că ficatul a ajuns la dimensiunea şi forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la nivelul acestuia şi nu una de creştere.

TM explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un camp morfic care acţioneaza asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe şi care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă.

Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucrează la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri constructori.

În mod evident o asemenea teorie revoluţionară, care plasează centrul de greutate al deciziilor într-un plan energetic, nu putea fi pe placul celor mai multi savanţi, la fel cum multe dintre concluziile mecanicii cuantice rămân pentru cei mai mulţi oameni ceva mai mult de domeniul paradoxurilor, decât ca fenomene capabile să ne facă să ne revizuim integral concepţia asupra Universului şi asupra propriei noastre vieţi.

O altă aplicaţie uimitoare a TM este în domeniul anumitor aspecte considerate "paranormale", şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin TM multe dintre aceste fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor.

Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinte sau a materiei în general.

La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele şi le mângaie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă percepând atmosfera favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.

Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu mai pot fi explicate doar prin interactiuni de tip fizic, ci se necesită introducerea unor interactiuni de ordin energetic, vibratoriu.

De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materiei şi chiar a destinului sunt foarte bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: "obişnuinţa este cea de a doua natură" sau "dacă semeni o obişnuinţă, culegi un destin".

O mare parte din ceea ce numim "destin" sau "soarta" este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri, va avea tendinta să acţioneze predominant conform lor si deci să aibă o direcţie specifică în viaţă.

Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o vârstă fragedă ceea ce îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scena şi se vedea mai mereu în această postură.

Această gândire focalizată, a generat în timp un câmp morfic specific, care l-a ajutat foarte mult pe acel om să devină ceea ce dorea, şi în acelaşi timp a făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare (unele generate de alte fiinţe umane) să se supună acestui tipar, care era mult mai puternic.

Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modelează "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de către ele. De fapt, pur şi simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică.

Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, CM să atingă o intensitate specifică, un gen de "masă critică", pentru a-i permite să se manifeste concret în planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel CM generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo.

Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul modificării câmpurilor morfice mai vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită.

Mai există înca multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu găsirea unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat decât vechile forme, modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice sau psihice în funcţie de contextul în care au loc, etc.

Deşi teoria morfogenetică este încă în tinereţile sale, căile de cercetare şi rezultatele obţinute încă de pe acum sunt excepţionale şi o fac să fie un instrument foarte preţios pentru toţi cei capabili să îi pună în aplicare întregul potenţial.



Dupa aceasta expunere cred ca intelegeti de ce este nevoie ca tot mai multe fiinte umane sa emita ganduri pozitive si sa doreasca schimbarea planetara, tocmai pentru a se creea acea ,,masa critica”, dupa care aceasta energie-gand ajunsa in campul morfic sa poata transforma si alte fiinte umane si astfel schimbarea sa se concretizeze in planul fizic.
                
               sursa :  AIM

       
      Drum drept spre Lumina !
Sursa: http://burebista2012.blogspot.ro/

KARMA si influenta ei asupra fiintei umane





Contrar dogmelor promovate de catre biserica crestina referitor la faptele omului si pacat, spiritualitatea orientala explica in amanunt ca fiinta umana este singura responsabila de toate actiunile sale. Pacatul NU EXISTA.

Cuvântul sanscrit „karma“ derivă din rădăcina verbală „kri“ şi înseamnă „acţiune“. Termenul „karma“ folosit de şcolile spirituale ale Indiei desemnează în mod generic legea cauzalităţii, cu toate aplicaţiile sale la ansamblul indefinit al stărilor fiinţei. Putem spune, astfel, că termenul „karma“ are, printre altele, următoarele semnificaţii:

     1) înlănţuirea cauzală (cauză-efect) a Manifestării; 
           
     2) o acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale; 

     3) consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală); 

     4) suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau într-o existenţă anterioară de o anumită persoană.

Orice cauza este o actiune si orice actiune este o cauza. Un efect este obligatoriu rezultatul unei activitati; de altfel el insusi e activ si, considerat la randul sau ca o cauza, produce noi efecte. Si aceasta pentru ca seria cauzelor si a efectelor este in mod real o urmare, activitati nascandu-se unele din altele, asa ca procesul intreg a primit numele de KARMA, sau activitate. Karma e mult mai mult decat atat : ea se extinde si se aplica la totalitatea activitatii cosmice, ea guverneaza Creatia in intregul sau.
Prin aceasta putem intelege ca este cu adevarat imposibil unei constiinte limitate sa urmareasca legea karmei in toate ramificarile ei, care imbratiseaza Universul.
Aceasta lege universala este caracterizata de cateva principii de baza.

Primul dintre aceste principii este urmatorul : orice lucru exista activ, a fi si a actiona fac UNA. Nu exista nimic, de la nivel micro la nivel macro care sa nu fie activ. Cosmosul este un ansamblu metodic, armonios si ordonat de activitati.

Al doilea principiu este urmatorul : existenta universala care echivaleaza dupa Principiul 1 cu activitatea universala este, pe langa aceasta, necontenit modificata de insasi aceasta activitate. Modificarea se poate produce, in evolutia fiintei, printr-un progres sau un regres, dar continuitatea si identitatea acestei fiinte subzista. Prin urmare :
      Principiul 1 : Existenta este echivalenta cu activitatea
     
      Principiul 2 : Existenta este modificata prin activitatea insasi ; prin activitate                             progresam sau regresam

Aceasta lege universala, aplicata omenirii, poate fi formulata in acesti termeni : fiecare om e pentru el insusi propria sa karma, modul sau special de activitate. Tot ceea ce un om este, tot ceea ce un om are, tot ceea ce un om va fi sau va avea, totul depinde de activitatea sa, totul nu poate fi decat rezultatul a ceea ce a facut, a ceea ce face si a ceea ce va face in ganduri, in cuvinte si in fapte. Intr-un cuvant,prezentul nostru e fructul trecutului nostru. Prezentul, consecinta a trecutului, ni se manifesta sub un dublu aspect : bucurie sau suferinta, imprejurari favorabile sau contrarii, aceasta dualitate ne face sa descompunem in doua categorii actiunile trecutului determinat si a spune ca aceste actiuni au fost bune sau rele.

Ori, binele si raul sunt in mod esential relative. Nu exista ceva absolut bun, nici absolut rau, caci Absolutul exclude orice atribut. Termenii bine si rau nu au semnificatie decat atunci cand se opun unul altuia in universul manifestat. Binele si raul sunt indispensabile manifestarii. Acesti termeni fiind relativi, urmeaza de aici ca ceea ce e rau pentru mine poate fi bine pentru un altul ; ceea ce era bine pentru mine ieri, imi poate fi rau astazi. Acesti termeni nu au valoare reala decat in raport cu fiinta la care se aplica.
Orice actiune mentala, psihica sau fizica, care tinde a limita in evolutia sa o fiinta oarecare, e rea, caci aduce un regres.  Orice actiune ce tinde sa inlature o limitare si face sa progreseze fiinta spre Divinitate ( Dumnezeu ), e buna.

De exemplu, ultimul bine in ochii nostri ar fi cunoasterea Inteligentei Soarelui Central Galctic al galaxiei noastre in care evoluam ( steaua Alcyone ), dar pentru fiintele de lumina din densitati ( nivele vibrationale ) mai ridicate decat insusi Soarele Central ar fi o limitare, deci un rau. Pentru a stabili clasificarea cea mai rudimentara a karmei noastre, va trebui sa examinam consecintele bune sau rele, subiective si obiective, in cele trei lumi – fizica, astrala si mentala. Acest lucru este foarte complex si nu poate fi inteles profund in actuala stare de constiinta limitata a omului.

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile prezente şi viitoare. Orice karma este sămânţa (germenele) unei alte karma, fiind resimţită sub forma succesului şi bucuriei sau a ghinionului şi suferinţei, în conformitate cu natura acţiunilor, intenţiilor sau gândurilor ce au generat-o. Cu toată această condiţionare karmică, omul are totuşi libertatea să aleagă. Prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a fructelor sau roadelor acţiunilor sale către Supremul Absolut (Dumnezeu), fiinţa umană se poate elibera fulgerător de legăturile karma-ei, atingând astfel Eliberarea spirituală.

In rezumat, fiecare fiinta care actioneaza ( prin ansamblul activitatilor care o constituie ) atat asupra ei insisi cat si asupra ambiantei sale, modifica neincetat si pe una si pe cealalta. Propria sa natura si imprejurarile care o inconjoara sunt determinate de catre ea insasi. Omul nu are de blamat sau de laudat pe altcineva decat pe sine, caci el insusi isi face propriul sau destin. Totul este guvernat de universala lege a dreptatii. ,,Ce semanam,aceea vom culege”, noi suntem cei care ne faurim soarta, starea in care suntem nu vine nici din intamplare, nici din capriciile unui Dumnezeu meschin si gelos, arbitrar creat dupa chipul nostru.

 Dati-va seama de aceasta si veti deveni oameni ! Din cersetori ce suntem vom deveni cetateni ai Universului, viitorul este in mainile noastre : suntem liberi sa-l edificam cum dorim. ,,Daca sufar azi, e fiindca in trecut am incalcat legea. Singur sunt de blamat : cu calm si curaj voi face fata tuturor aparentelor nedreptati de care sufar”. Iata limbajul unui om care a inteles situatia sa. El isi urmeaza drumul cu fruntea sus, rabdator fata de prezent, fruct al trecutului fatal, plin de speranta si de incredere in viitorul liber pe care si-l pregateste.

Omul depinzand de el insusi, sigur de el insusi, rabdator si curajos – iata rezultatul intelegerii sanatoase a legii karmei.

Cum omul isi poate cuceri treptat libertatea



Tendinta naturala a oricarei cauze ( sau a oricarei activitati ) este de a produce imediat efectul sau. Dar acest efect este intarziat, daca mai e in joc o cauza contradictorie. Aceasta lege se manifesta de-a lungul intregii noastre existente.
Fara ragaz, noi acumulam cauze ce tind totdeauna sa ne inlantuie, producandu-si efectele lor de indata ce ocazia exista. Dar atat de contradictorii sunt actiunile noastre ca abia unele rare actiuni se armonizeaza cateodata in fiinta noastra.
In decursul existentelor noastre, adunam o sumedenie de cauze ale caror efecte nu se pot realiza inca. Aceste cauze constituie ceea ce putem numi karma acumulata.

Noi traim sub influenta unui dublu ansamblu de karma : unul asteptand in umbra ocazia de a se manifesta, altul producandu-si in prezent efectele sale.

In fiecare moment vointa omului poate introduce noi factori in ecuatia vietii sale, modificand fara incetare rezultanta karmei trecute. Aceasta este tocmai diferenta esentiala dintre regnurile inferioare si om. In regnurile inferioare in care vointa individului nu e inca dezvoltata, fiinta este irevocabil impinsa pe linia trasata de catre activitatile sale anterioare; ea este legata de destin. Dar vointa omului ajunge pentru a schimba acest destin in libertate, caci de la aparitia sa, ea ii da facultatea de a modifica in orice moment directia ce rezulta din karma trecuta.

Cum spunea Edgar Poe : ,,Dumnezeu, inlantuind strans natura prin destin, dadu vointei omului libertatea. Omul care nu are vointa este necontenit sclavul ursitei, asemenea animalului”.
Fiintele in care vointa si intelepciunea sunt dezvoltate, acelea sunt complet libere. Exista libertate absoluta, dar numai pentru omul care cunoaste adevarul. Vointa noastra crescanda ne permite sa modificam, pana la un oarecare punct, destinul nostru; si daca dobandim intelepciunea, vom putea anihila complet imensa ingramadire de karma, acumulata de noi insine in decursul veacurilor si sa ne eliberam in sfarsit, de aceste lanturi care par eterne.

Iisus spunea : ,,Cunoasteti adevarul si adevarul va va face liberi”.

Dar ce este acest adevar eliberator, daca nu Unica Realitate, a carei identitate, realizata in Sine de catre fiinta ajunsa la capatul lungului sau pelerinaj, este exprimata in cuvantul suprem : Eu sunt Acela (Dumnezeu, Fiinta Suprema, Creatorul,n.a.).
,,In lume nu exista decat aceasta Realitate Unica si eu sunt identic cu Ea” ; sau in limbaj crestin : ,,Eu si Tatal meu Una suntem”.

Foarte concis se exprima un mare filozof al Indiei astfel : ,,Brahman, Absolutul, singur e adevarat. Universul pururi schimbator este nereal; existenta lui nu e decat relativa, iar omul, in esenta lui, e Dumnezeu. Nimic altceva”.


Scopul evolutiei este deci, pentru om, deplina realizare a Divinitatii Sale esentiale, identificarea fiintei sale cu Realitatea Unica.
Suprema unire odata realizata, omul e definitiv eliberat de legaturile cauzalitatii; mantuirea sa e indeplinita. Aceasta a fost invatatura tuturor maestrilor.
Karma nu e decat roata cauzelor si efectelor. Cel ce ne leaga de aceasta roata suntem noi insine; dorintele noastre sunt lanturile noastre. Dorintele noastre sunt ganduri-forta care imbraca in lumea astrala forme reale si tangibile.
Deci dorinta trebuie suprimata, daca dorim sa taiem legatura ce ne tine legati de roata nasterii si a mortii. Dorinta nu o putem suprima decat eliminand egoismul, notiunea separarii ,, Eu sunt aici, tu esti acolo; acest obiect este distinct fata de noi doi : pentru ca sa-l am eu, trebuie sa nu-l ai tu…”; de aici se naste invidia, gelozia si toate felurile de ura. Eu nu pot dori decat ceea ce e diferit de mine insumi, ceea ce e in afara de fiinta mea; si daca stiu ca obiectele constiintei mele sunt in mine si ca in mine este esenta tuturor lucrurilor, dorinta cade de la sine si lanturile pier.

Ca sa ne eliberam total, trebuie sa lucram fara incetare la suprimarea treptata a egoismului, la distrugerea zidului care ne separa de fratii nostri si de Dumnezeu.
Unele persoane care accepta doctrina karmei, dar nu o inteleg, devin cu inima impietrita. ,,Daca acest om sufera, zic ele, e pentru ca merita sa sufere. Pentru ce sa-l ajut? Daca acest om a avut prilejul sa fie ajutat de voi, e ca a meritat sa fie ajutat; si daca ati lasat in mod constient sa treaca aceasta ocazie de a-i face binele, v-ati facut vinovati. Intotdeauna este posibil sa-l ajutam pe aproapele nostru sa-si schimbe orientarea vietii. Daca nu-i putem aduce ajutor material (si e preferabil uneori de a nu o face) cel putin gandurile noastre pot sa-i aduca un sprijin moral care, desi invizibil, nu este mai putin real. Nu pierdeti niciodata din vedere definitia binelui si a raului; nu ajutati cu adevarat pe semenii vostri decat ajutand evolutia reala fiintei lor reale oricare ar fi aparentele.
Karma nu ne dispenseaza deloc sa ajutam semenii nostri, dupa cum nu ne impiedica sa ne ajutam pe noi insine.

Ca final as dori sa evidentiez ca aceasta lege a karmei este strict respectata cu cat urcam in dimensiunile mai inalte. Din aceasta cauza civilizatiile care ne supravegheaza nu se implica direct in aceste vremuri de mari schimbari planetare in acestea. Ele fac aceasta doar in urma unei Dispense Divine, adica un fel de ,,aprobare speciala” din partea Creatorului. Noi trebuie sa facem aceasta schimbare. Una din Dispensele Divine date de Creator umanitatii este de a ni se sterge total karma din numeroasele vieti anterioare pentru a putea trece in masa in dimensiunea 4D si apoi in 5D. Ca sa putem trece trebuie sa fim ,, curati” karmic.

Asa ca dragi frati si surori sa mergem cu optimism si bucurie inainte…

     
       surse : C.J. Chatterji - ,,Filozofia Ezoterica a Indiei”
                    http://www.yogaesoteric.net/ 
                    http://liviugheorghe.wordpress.com/
              


               Drum drept spre Lumina !

Sursa: http://burebista2012.blogspot.ro/

A fi in pace...

A fi in pace

Mesaj de la Arhanghelul Uriel, transmis prin Jennifer Hoffman, 20 ianuarie2014 - Multumim Alexandrei!

Cum poti cunoaste pacea pacii? Intelegand diferenta dintre a fi impacat sia fi in paceA fi impacat inseamna sa fii linistit si tacut, fara sa te misti sau sa gandesti. Dar asta contravine naturii umane, ceea ce inseamna ca trebuie sa te straduiesti sa nu faci nimic. Este in firea mintii sa gandeasca si este in firea corpului sa se miste si, desi le poti opri miscarea, acest lucru cere un efort pentru afi impacat, ceea ce reprezinta interpretarea materiala a pacii. Este o interactiune fizica cu o energie si asta e mai degraba o impunere, decat o curgere. Exista insa un aspect superior al pacii, care implica curgerea energiei pacii si care inseamna sa fii in pace.
Sunteti in pace, atunci cand va conectati cu viata din centrul vostru, cel care reprezinta Sursa plina de Lumina, aflata in centrul fiintei voastre. Din moment ce sunteti o fiinta de Lumina, aflata intr-un corp fizic, iar natura Luminii este aceea de a fi in energia pacii, puteti sa o numiti pasnica si este impotriva naturii spiritului vostru sa stati, deoarece energia si Lumina sunt in continua miscare. A va afla in pace inseamna sa imbratisati energia pacii si sa stiti ca toate sunt conform ordinii divine, totul este bine si orice nu se afla in aliniere cu fluxul de Lumina si pace poate fi readus la pace, atunci cand ramaneti conectati cu centrul pacii voastre si sunteti in pace.
Atunci cand va concentrati asupra lui a fi in loc de a face, sunteti in pacesau in spatiul fizic al pacii. Va este greu sa faceti asta – sa opriti sporovaiala mintii, agitatia, haosul si zgomotul de care suneti inconjurati? Daca da, gasiti-va centrul pacii, imaginati-vi-l ca pe o scanteie de lumina stralucitoare din voi. Poate fi mic sau mare, oricum doriti voi sa vi-l imaginati. Atunci cand va intoarceti atentia spre interior, catre Lumina, amplificati-o spre exterior, pana cand va umple spatiul energetic, dincolo de corp, oricat de departe doriti sa o duceti. Atunci cand va inconjurati de Lumina, va aflati in pace.
Astfel, va conectati oricand la linistea din voi, atunci cand recunoasteti ca a fi in pace inseamna sa va inconjurati de energia pacii si sa stati in fluxul ei. Chiar si in mijlocul haosului, a fi in pace va permite sa gasiti calea spre calm si sa aveti claritate in fata confuziei. Pornind din energia pacii, toate optiunile pot fi luate in considerare, chiar si examinate mai atent, iar intregul potential se poate conecta cu voi, deoarece nu mai blocati curgerea energiei si miscarea, incercand sa ramaneti pe loc si sa fiti linistiti, incercand sa va opriti miscarea pentru a fi impacati. Nu conteaza cat de perturbatoare este energia din jurul vostru, puteti crea calmul in haos si puteti deveni un observator din spatiul pacii voastre.

Sursa : http://enlighteninglife.com/

http://pasdeinger.blogspot.ro/

'Ceea ce medicii nu va vor spune niciodata' despre pietrele la FICAT si FIERE












"Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat" - experienta impartasita a unui tanar.

Sursa: Garbo.ro
Una dintre cele mai circulate meme din online-ul romanesc este povestea unui tanara care si-a vindecat ficatul printr-o metoda alternativa. Credem ca experienta lui merita fi cunoscuta, de aceea preluam aceasta poveste, incercand sa punem accentul mai degraba pe importanta ce o are ficatul, pentru buna desfasurare a activitatii organismului nostru.
Afland ca este bolnav, acest tanar (caruia nu i-am gasit numele, dar caruia ar trebuie sa ii multumim pentru faptul ca a impartasit o experienta cu noi, gandindu-se ca astfel ajuta alti oameni) a cautat metode alternative de vindecare – „cum sa scapi de pietere fara operatie?”, s-a intrebat el. Astfel a descoperit un tratament de detoxifiere a ficatului care elimina pietrele fara operatie, recomandat de catre cunoscutul terapeut roman Valeriu Popa (via un numar mai vechi al revistei Formula AS)
De asemenea a mai aflat despre functionarea ficatului si curatarea lui prin intermediul lui Andreas Moritz, autor american care a scris mai multe carti pe acesta tema - „Pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt”. „Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu. Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici – numai si numai operatie”.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat
Foto: Shutterstock.com; ficat, anatomie, anatomia corpului
Iata care a fost reactia acestui tanar, dupa ce, asumandu-si toate riscurile aratate de medici, a hotarit totusi sa urmeze metoda de curatare a ficatului indicata de Valeriu Popa si Andreas Moritz:
„Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute. Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie. Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul.



Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism

„Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism. Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.

Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism”.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat, reteta Valeriu Popa

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci.
Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura.
Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat
Foto: Shutterstock.com; ficat, functionarea ficatului
ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor). Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei. ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.

ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI!
Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea.
A DOUA ZI DIMINEATA: ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe. ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post.
Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau. In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate.
ATENTIE!
Pentru ca totusi o revista care se respecta trebuie sa ia in calcul deontologia profesionala, punand in discutie si pozitia specialistului, am intrebat-o pe Iulia Alina Dibu, redactor sef Garbo.ro, specializata in nutritie si terapie prin dans, care este parerea ei cu privire la dieta de detoxifiere a ficatului ce face acum valva in Internetul romanesc:
Nu trebuie sa neglijam o metoda alternativa de tratament, daca aceasta a dat rezultateInsa nici nu trebuie sa neglijam riscurile la care ne expunem intr-o asemenea situatie. Este foarte important ca in ziua in care cura s-a terminat, pacientul sa aiba deja programare la ecografie abdominala superioara, pentru a se asigura ca nu a ramas niciun calcul blocat in canalul coledoc.
Pentru a intelege mai bine, vom face o mica incursiune anatomica. Sucul biliar, dar si cel pancreatic, se varsa in duoden (prima parte a intestinului subtire) printr-un canal comun. Va puteti imagina un canal in forma literei “Y”, astfel incat la capetele superioare se afla vezica biliara si respectiv pancreasul, dar in partea inferioara canalul este comun atat pentru sucurile pancreatice, cat si pentru sucul biliar. Daca un calcul biliar a blocat partea inferioara a canalului, partea comuna, atunci nici sucurile pancreatice nu mai pot ajunge in duoden, ceea ce conduce la pancreatita acuta (o urgenta medicala). Daca se ajunge la medic in timp util, in decurs de cateva ore, exista sansa ca pancreatita sa fie tratata fara a interveni cirurgical.
Se intelege acum ca aceasta cura nu este indicata in cazul calculilor biliari mari, cu risc crescut de a ramane blocati in canalul coledoc”, atrage atentia Iulia Alina Dibu.
Sursa: www.garbo.ro