luni, 11 februarie 2013

Profeţiile uluitor de exacte ale Sfântului Malachia

În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachia“ („Profeţiile despre Papi ale lui Malachia“). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei. 
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui DUMNEZEU! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa din întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachia pentru a verifica dacă există concordanţă. 
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme: 
„«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»
Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziune de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)

Consecinţă logică: de atunci, Sfântul Malachia este, mai mult ca oricând înainte, privit ca fiind degetul Sfântului Petru în persoană. Ca un episod anecdotic, în 1958, în timpul conclavului care urma să-l aleagă pe cel de-al 107-lea Papă anunţat ca „Păstor şi marinar“, cardinalul de New York, Francis Spellman, s-a grăbit în mod ridicol să închirieze un vapor şi să-şi petreacă timpul urcând şi coborând pe fluviul Tibru care desparte Roma în două, pentru a se potrivi cu profeţia lui Malachia! Dar a fost ales arhiepiscopul de Veneţia, păstor şi marinar cu mult înainte de acel conclav. Neplăcându-i să piardă, cardinalul Spellman, arogant şi lipsit de spirit creştin, a declarat presei americane în legătură cu noul Papă Ioan al XXIII-lea: „Acesta nu este un Papă! Mai bine ar vinde banane“. Papa Pius al VI-lea (1755-1799) a nimerit mult mai bine: el a emis medalii comemorative cu fraza lui Malachia („Peregrinus Apostolicus“) sub portretul său. 
Este inutil să subliniem că în timpul ultimului conclav din 2005, ca de obicei, toţi cardinalii au consultat lista înainte de a merge la Roma, pentru a verifica dacă aveau vreo şansă. Astfel, presa italiană a relatat că toţi cardinalii râdeau în mantii atunci când cei doi candidaţi principali, cardinalul Ratzinger şi cardinalul Martini, n-au putut fi departajaţi. De fapt, „Gloria măslinului“i se potrivea destul de bine lui Martini şi mulţi au votat pentru el tocmai din acest motiv. Dar Conştiinţa Superioară veghea…
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale „Religio depopulata“ pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă. 

Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă:„In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum.“
În traducere românească: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“
Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachia este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.
Dincolo de raţiunile divine, să observăm totuşi – şi acest fapt este foarte neplăcut pentru noi,  deoarece ne apropie de sfârşitul fatal – că preferinţele cardinalilor merg întotdeauna spre candidatul cel mai în vârstă, şi aceasta nu neapărat din motivul înţelepciunii sau al sfinţeniei, ci adesea din raţiuni cât se poate de omeneşti: pentru ca acest post foarte dorit să devină vacant cât mai repede posibil. Din acest punct de vedere, Ioan al XXIII-lea a murit după numai patru ani şi jumătate, iar Benedict al XVI-lea a fost al doilea „cel mai în vârstă ales în această funcţie“ în 2.000 de ani. 

O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui DUMNEZEU, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia! 
În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum„Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în '67), caracterizate de distrugerea Romei. Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard... Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“

Fratele Arnold nu şi-a putut imagina că simpla idee de a publica această listă va face să curgă apoi tone de cerneală şi va fi un fel de fir conducător al scaunului pontifical. În privinţa interpretării acestei profeţii se contrazic două şcoli. 

Prima, şcoala latină, a susţinut dintotdeauna că lista cu cei 111 Papi ai lui Malachia este exactă şi că „vremurile din urmă“ vor începe cu al 111-lea Papă, adică tocmai cu Benedict al XVI-lea. După cum am văzut deja, acest lucru corespunde, de asemenea, revelaţiilor Fecioarei de la La Salette în Franţa şi de la Garabandal, în Spania: Conchita Gonzales, una dintre micile clarvăzătoare, spusese: „Fecioara mi-a spus că nu vor mai fi decât trei Papi“. Deci pentru Fecioară, Benedict al XVI-lea nu este un adevărat Papă, sau, mai bine zis, el este „Petrus Romanus“ al Sfântului Malachia. 
A doua şcoală, anglo-saxonă, susţine că ultimul Papă, faimosul Petru al II-lea, nu va veni decât după decesul „Gloriei măslinului“ (Benedict al XVI-lea). Această afirmaţie a fost în principal răspândită de Peter Bander, profesor de teologie la Cambridge, în cartea sa „Profeţiile sfântului Malachia şi ale sfintei Columbkille“, publicată în lumea anglo-saxonă în 1970. Având ca pretext un obscur text medieval şi fără a preciza sursa, el a adăugat un al 112-lea Papă, şi rezultă astfel: Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi viitorul Petru al II-lea.

În aceste condiţii, apare, totuşi, o problemă: în vechime, oamenii care primeau viziuni de la DUMNEZEU nu erau preocupaţi să le modifice şi să găsească greşeli în ceea ce li se revela, astfel că este cu totul neverosimil ca Sfântul Malachia, după ce a transcris cu precizie laborioasa listă a celor 111 papi, să-l uite tocmai pe un presupus al 112-lea Papă, care în plus să fie şi cel mai important. Chiar admiţând că mai urmează încă un Papă, „Petrus Romanus“, ar trebui ca un cardinal să fie într-adevăr lipsit de inteligenţă ca să-şi ia tocmai numele de Petru al II-lea după ce va fi ales.

Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachia cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. 
Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical. 
Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“.

Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)? 
Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia.
La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.

Material preluat din broşura Cel de-al treilea secret de la Fatima dezvăluit.

Sursa: www.yogaesoteric.net

Profeție incredibilă: Urmașul lui Papa Benedict al XVI-lea va distruge Roma


După anunțul demisiei lui Papa Benedict al XVI-lea, o profeție șocantă a ieșit la lumină. Aceasta spune că urmașul acestuia va distruge Roma.
Profeție incredibilă: Urmașul lui Papa Benedict al XVI-lea va distruge RomaProfeția Papilor, atribuită Sfântului Malachy, este alcatuită din 112 fraze scrise în limba latină și care descriu toți capii Bisericii Catolice, începând cu Papa Celestin al II-lea (ales în 1143) și terminând cu urmașul Papei Benedict al XVI-lea.
Potrivit profeției, distrugătorul Romei este numit Petre Romanul. Pentru prima dată, această carte a fost publicată în 1595 de către Arnold de Wyon, un istoric benedictin.
În anul 1139, Malachy se afla la Roma, chemat de Papa Innocentiu al II-lea și a avut o viziunea despre cei care vor ocupa Sfântul Scaun. Scirerile sale au fost păstrate în arhivele romane până când au fost redescoperite în 1590.
Pe de altă parte, Enciclopedia Catolică susține că documentele sunt un fals din secolul al XVI-lea, realizat probabil de celebrul Nostradamus.
Malachy a murit, așa cum profețise, în 1148 în Franța. În anul 1190 a fost canonizat, devenind primul sfânt irlandez care a primit această onoare.
“În ultimii ani ai persecuției Bisericii Romane Catolice, va domni Petre Romanul, care își va conduce turma într-o perioadă foarte tulbure. După aceea, orașul celor 7 coline va fi distrus și temutul Judecător va judeca oamenii”.
 Sursa: www.dcnews.ro

Retragerea lui Benedict, pregătită din 2009. Jocuri de putere la Vatican


În aprilie 2010, un preot din Massachusetts a fost primul prelat catolic care a cerut retragerea Papei Benedict al XVI-lea. Ziarul The Boston Globe, citat de Huffington Post, amintea în acel moment că mulțimea care participa la slujbă a ovaționat la auzul propunerii. Este posibil ca ”atacul” să fi făcut parte dintr-un scenariu, prin care se testa ipoteza unei retrageri a Sfântului Părinte. Mai ales că, Papa, cu un an mai devreme, a  surprins cu un gest neobișnuit. În timp ce vizita orașul italian L’Aquila, lovit de un cutremur, în primăvarea anului 2009,  Benedict a mers la mormântul lui Celestine al V-lea, și-a scos stola de pe umeri și a așezat-o pe piatra funerară. El nu a explicat niciodată gestul. Celestine este primul Papă care s-a retras, în 1294, iar mișcarea din 2009 poate fi înțeleasă abia astăzi.
Retragerea lui Benedict, pregătită din 2009. Jocuri de putere la VaticanPentru a se retrage din funcție, un Papă trebuie nu doar să-și anunțe voința, prin textul ”demisiei”, ci să obțină încuviințarea Colegiului Cardinalilor, în fața cărora trebuie să prezinte dovezi că nu mai poate continua, din motive medicale (somatice sau psihice). E greu de crezut că nu a existat o coordonare cu cardinalii, înainte de anunțarea intenției.
Cardinalul Ratzinger a fost extrem de apropiat de Papa Ioan Paul al II-lea, dar a avut și o funcție cheie în ierarhia Bisericii, în mandatul fostului Suveran Pontif. El a fost șeful Congregației pentru doctrină, a aprobat măsurile de modernizare ale catolicismului, dar și atitudinile impopulare privind avortul sau comunitatea gay.
După retragere, cardinalul Ratzinger va vota pentru propriul său succesor, iar prin influența sa considerabilă poate decide persoana care va deveni Papă. Astfel, chiar dacă nu se va mai afla în scaunul Suveranului Pontif, Ratzinger poate să-și vadă continuată doctrina, să influențeze din poziția secundă, așa cum a făcut și în mandatul lui Ioan Paul al II-lea.
Cât privește ipoteza că Benedict ar fi amenințat cu scandaluri/dezvăluiri și ar fi decis să pună la adăpost Biserica de o lovitură de imagine, publicațiile serioase nici nu o iau în calcul, fiind strict în zona tabloidă.
Retragerea lui Benedict are loc într-un moment prost pentru catolicism, care a pierdut mult din influența politică și socială, dar evită destabilizarea care s-ar produce în cazul unei lupte pentru succesiune.
Papa, un bun pianist care cântă Mozart și poartă pantofi roșii de la Prada, va intra în istorie, alături de călugărul Celestine al V-lea, la al cărui mormânt s-a rugat în 2009.
Sursa:  www.dcnews.ro

Anul 2013 este anul relaţiei cu ghidul spiritual


 
de Rodica Purniche
 

În anul profetic 2012 am consemnat atât sfârşitul cât şi începutul unui alt ciclu cosmic şi terestru. Început care s-a făcut, prin Voia lui Dumnezeu, într-o manieră blândă şi armonioasă, urmând ca el să se desfăşoare pe un nivel energetic superior celui abia încheiat. În astfel de momente, omenirea este permanent avertizată de mediumi sau călăuze spirituale despre astfel de finaluri şi debuturi, anume ca ea să ştie cum să întâmpine, cum să se comporte în ambele momente şi ce anume să înţeleagă sau să înveţe din ele. Din păcate însă pentru actuala rasă umană, era în care ne aflăm fiind Kali Yuga (era întunericului spiritual şi a ignoranţei spirituale, a prostiei crase şi a materialismului orb), marii învăţători care ne sunt trimişi sunt ignoraţi, marginalizaţi, defăimaţi, batjocoriţi şi terfeliţi public de o presă la fel de ignorantă spiritual precum masele cărora li se adresează. Putem spune fără sfială că, atunci când politicienii vremii şi presa de toate felurile (în special presa de scandal, unul dintre cele mai bolnave şi alienate organisme sociale) se declanşează cu furie împotriva unei şcoli sau a unui mentor spiritual, este limpede că şcoala şi mentorul ei jenează, deranjează sau sunt privite chiar cu spaima că ar putea pune în circulaţie adevăruri spirituale majore, menite a scoate lumea din „întunericul neştiinţei”, cum spune cronicarul român Miron Costin.
Alături de această situaţie gravă generată de faptul că actuala omenire şi-a pierdut centrul divin, consemnăm totodată răsturnarea totală a valorilor, incultura, alterarea tradiţiilor şi a spiritelor naţionale ale popoarelor, crizele economice, vandalismul politic, genocidul alimentar planetar şi barbaria medicală ca trăsături caracteristice ale unor astfel de ere.
Oricum, întrucât tot ce are un început, are şi un sfârşit, este logic că actuala situaţie a lumii nu va mai dura mult. Înainte de toate, pentru că aceasta este Legea Divină a acestei părţi de Univers în care ne aflăm: totul apare, atinge punctul său de maxim iar apoi decade spre a se stinge definitiv. Ceea ce urmează, noul ciclu, reia legitatea, dar pe un nivel superior de manifestare. Creaţia, aşa cum a menit-o Dumnezeu, merge doar înainte. În Creaţia Divină nu există întoarceri, chiar dacă o creatură a regresat spiritual. Dar Creaţia nu va mai trece niciodată prin „locul” şi „timpul” din care ea tocmai a ieşit, deşi frecvenţele de vibraţie pe care le-a traversat vor fi prezente pe octavele lor superioare. Aşadar, tot ceea ce are un început are, mai devreme sau mai târziu, şi un sfârşit.
În al doilea rând, finalul unei ere este întotdeauna caracterizat de un grad foarte mare de entropie, de nesiguranţă, de răutate şi de dezlănţuire a forţelor satanice şi a haosului. Acestea sunt cu adevărat semnele dramaticului şi implacabilului sfârşit al celor răi, al întoarcerii lor în bezna din care au ieşit pentru scurt timp, atât cât Dumnezeu le-a îngăduit, în speranţa că ei, cei răi, se vor transforma şi se vor căi pentru actele lor demoniace, şi că vor reveni (în mod conştient şi de bună voie, conform liberului său arbitru) la condiţia de copil al Tatălui Ceresc.
Putem face analogia lui Kali Yuga cu acel moment din intervalul celor 24 de ore care este miezul nopţii. Miezul nopţii (şi, implicit, Kali Yuga) are o importanţă crucială pentru evoluţia rasei umane. Atât tradiţia I Ching-iului cât şi astrologia consideră miezul nopţii sau Nadirul drept punctul opus amiezei, când Soarele se află „la meridian” sau la Zenit, deci în locul cel mai înalt de pe Cer sau din horoscop. Miezul zilei aşadar, simbolic vorbind, este apogeul Luminii şi expresia cea mai strălucitoare, cea mai vizibilă a Divinităţii. Prin oglindire (oglindirea fiind expresia inversată, „răsturnată” a unei imagini) sau prin opoziţie, miezul nopţii reprezintă absenţa Luminii, momentul de ocultare maximă a Divinităţii, când forţele Întunericului sunt lăsate să se manifeste.
Nadirul se află în partea „de jos” a lumii simbolic reprezentată prin cercul astrologic. El este inclus în momentul ce urmează Creaţiei, când Dumnezeu îşi acordă odihna divină. În Manifestare începe etapa cea mai dificilă, aceea a traseului descendent al vieţii, când ne aflăm în întuneric. Întunericul devine, astfel, absenţa Luminii, lipsa conştiinţei, opacitatea spirituală, negarea Luminii chiar. În acest context, Nadirul semnifică punctul cel mai de jos al evoluţiei noastre, şi, tocmai de aceea, ori de câte ori umanitatea atinge, ciclic, acest punct, este necesară, din raţiuni divine, prezenţa în universul fizic, material, a unei fiinţe/entităţi foarte înalte/elevate. Numai aceasta, expresie directă a lui Dumnezeu printre noi, poate controla trecerea de la Lumină la întuneric şi invers (aşa cum este trecerea de la Dwapara Yuga la Kali Yuga şi, după aceea, de la Kali Yuga la Satya Yuga). Doar ea poate compensa, controla şi normaliza acest proces de trecere.Tocmai de aceea, în astfel de momente cruciale pentru Creaţie, Dumnezeu trimite în această parte de întuneric cea mai luminoasă formă a Sa, precum Iisus, Krishna, Zalmoxis, şi mulţi alţi oameni mari a căror misiune spirituală este una singură: aceea de a ne scoate din ignoranţă, de a ne aminti cine suntem, de unde venim şi încotro mergem. Suntem scântei de divinitate, şi fărâme de Dumnezeu. Venim din Fiinţa Lui infinită, iubitoare, iertătoare, răbdătoare. Ne îndreptăm către El, după şiruri de vieţi în care am experimentat aspecte ale Creaţiei, ale creaturilor, ale creării, îmbogăţiţi de conştiinţă divină şi însetaţi de contopirea ultimă cu El. În prima parte a nopţii, întunericul creşte şi are din ce în ce mai multă putere. Totodată,  în acest moment de miez al nopţii în Creaţie, nu are loc doar „odihna divină”, ci şi „ascunderea” lui Dumnezeu, ocultarea Sa, iar forma Sa întrupată trimisă aici (precum Iisus sau toate spiritele luminate ale Umanităţii, toate călăuzele spirituale autentice) este de neînţeles pentru o conştiinţă umană obişnuită. Doar o conştiinţă divină poate înţelege ce se petrece atunci când Lumina este ascunsă în tenebre. Pe durata acestui întuneric testele spirituale sunt şi ele la apogeul lor, cele mai multe de neînţeles, însă puterea de transformare şi de realizare spirituală este aproape fără egal.

Apogeul întunericului este de foarte scurtă durată deoarece el conţine germenele Luminii şi acesta declanşează procesul ascendent. Tocmai de aceea spuneam mai sus că haosul conţine în el germenele renaşterii, al unui nou timp. Este tocmai de aceea necesar să ne păstrăm treze încrederea în Bine, credinţa în Dumnezeu, curajul de a merge mai departe, nevoia de a cunoaşte Adevărul, puterea de a iubi şi de a dărui necondiţionat, de a ierta, discernământul şi sănătatea la toate nivelurile (fizic, afectiv şi mental) pentru timpurile care vin. Forţele luciferice, satanice şi demoniace nu vor ceda uşor. Ele cunosc că nu vor primi mai mult timp decât li se cuvine. Nu sunt dispuse să cedeze şi chiar vor face tot ce le stă în putinţă ca Răul să învingă. Putem fi deopotrivă protagoniştii şi martorii prefacerilor terestre şi cosmice, facem parte din ele, le simţim şi le conştientizăm consecinţele transformatoare. Vedem cu ochii noştri cum cei buni devin mai buni iar cei răi devin şi mai răi, aşa cum Iisus a şi spus, de altfel: „Celui ce are (credinţă – n.n.) i se va mai da; celui ce nu are (credinţă – n.n.), i se va lua şi ceea ce mai are (adică dramul de credinţă pe care nu l-a folosit – n.n.)”. Cu alte cuvinte, aceia care L-au ales pe Dumnezeu vor avea accesul la Lumile de lumină; cei care nu L-au ales nici măcar acum, într-al 12-lea ceas, vor rămâne în sfera îndoielilor şi a stărilor demoniace, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Ne place sau nu, aşa cum a spus André Malraux, „Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc”. „Deloc” nu are cum să fie, deoarece, dacă am accepta această perspectivă, ar însemna să acceptăm că Dumnezeu nu există, ceea ce ar fi o absurditate. Secolul XXI va fi DOAR SPIRITUAL, aşa cum o şi dovedeşte abundenţa mesajelor divine despre salturile noastre energetice şi despre marile transformări planetare.
Societatea umană este un puternic organism viu, greu de condus şi mai greu de supus dacă direcţia de înaintare ce i se oferă este falsă. Ea poate părea docilă şi compactă chiar pe termen lung, dar la un moment dat ea rupe malurile îngrădirii pe care aparent a acceptat-o şi îşi caută conducătorii care îi respectă informaţia genetică spirituală.
Posibile aspecte de viaţă în 2013:
Financiar – Aspectul financiar este cel mai grav pentru această planetă, deoarece el indică cel mai mare furt de energie umană posibilă la ora actuală. Oamenii muncesc mult pentru nimic, băncile au devenit cele mai nocive instituţii sociale, organizaţiile monetare internaţionale au programe şi modalităţi de acţiune diabolică pentru umanitate şi este posibil ca un astfel de program să dea tonul unui dezechilibru mondial absolut imprevizibil. Chiar dacă acest eveniment va crea panică, popoarele se vor redresa neaşteptat de repede, deoarece vor fi realmente divin inspirate cum să rezolve această manevră murdară a elitei ce conduce lumea. Foarte multe popoare vor da semne de părăsire a comunităţilor planetare sau chiar se vor desprinde de ele, ceea ce va genera un curent general de reconsiderare sau chiar refacere a monedelor naţionale. Oricum, problema banilor va deveni o problemă majoră în 2013, putând genera mişcări umane de amploare şi un dezechilibru social fără precedent, ce va da tonul concretizării Începuturilor despre care am amintit mai înainte. Ar fi de preferat ca importanţa banilor în viaţa noastră să fie regândită inclusiv din perspectivă spirituală, tocmai ca aceia care trăiesc numai pentru bani să nu se smintească de-a binelea atunci când va sosi momentul înlocuirii lor cu alte valori.
Profesional – Nici acest aspect nu este mai roz decât cel anterior. Şomajul va afecta aproape toate categoriile umane, într-un secol în care, în mod paradoxal, este atât de mult de muncă. Obiectivele nemărturisite ale politicii profesionale internaţionale sunt deja evidente, în România parcă mai bine decât oriunde altundeva: distrugerea învăţământului, a sănătăţii, a culturii popoarelor, a vieţii private. La aceasta se adaugă scăparea preţurilor de sub orice control şi scumpirea dementă a traiului zilnic, acţiuni care arată negru pe alb că planeta este condusă de oricine, dar nu de fiinţe umane adevărate. Ceea ce este însă interesant este că şi în acest sector există foarte multe soluţii de redresare, deoarece oamenii vor redescoperi vechile profesii şi, mai ales, profesiile „sănătoase ale vieţii”: agricultura, meşteşugurile şi meseriile tradiţionale, profesiile umane adevărate, generând declinul profesiilor care au înflorit precum ciupercile după ploaie: profesiile bancare, audio-vizuale, manageriale, de consiliere, de reprezentanţă, de mediere, de reclamă. Nu suntem departe de situaţia pe care Marin Preda o aminteşte în „Cel mai iubit dintre pământeni”: aceea în care vom ajunge să mâncăm fontă la grătar. Graţie acestor profesii „sănătoase” se va reface relaţia dintre oameni şi Natură, dintre sufletul uman şi sufletul planetei.
Medical – Din punct de vedere medical, planeta este deja cu un secol avans faţă de starea actuală a societăţii. Redescoperirea terapiilor tradiţionale, a medicinei naturiste, grija faţă de alimentaţie, interesul pentru tehnicile de purificare şi conştienţa genocidului alimentar planetar reprezintă paşii prin care oamenii au redescoperit legătura cu Divinitatea şi au dobândit cunoaşterea adevăratelor cauze care generează starea de boală. E adevărat, în continuare ne lovim de fiinţe obtuze, egotice, ignorante, consumatoare de alimente deja otrăvite, în continuare oferta alimentară a societăţii este aproape o nenorocire şi există încă destui indivizi inerţi faţă de alimentaţia industrială sau supuşi tratamentelor farmaceutice, vaccinurilor otrăvite, însă inclusiv aceştia vor trebui să facă ceva pentru binele lor fizic dacă vor dori să trăiască. Aşa că, la modul general, sănătatea noastră poate fi bună, foarte bună sau chiar excelentă dacă avem în vedere: -eliminarea treptată a alimentelor generatoare de toxicitate (mai ales carnea, cafeaua, băutura, produsele cu glutamat precum vegeta)
-practicarea terapiilor de purificare sau a dietelor uşurătoare
-respectarea celor 4 mari posturi creştine de peste an
-apelarea la tratamentele naturiste, la terapiile neconvenţionale
-controlul mental pe cât posibil în situaţiile de stres
-conştientizarea cauzelor reale care ne-au generat afecţiunile pe corpul fizic
-vindecarea prin meditaţie sau/şi rugăciune
-prezenţa remediilor Vastu în locuinţele noastre
-purificarea spirituală periodică a caselor în care locuim
-readucerea în viaţa noastră a timpului acordat lecturii, culturii, artei, prezenţei noastre în natură, periodic, măcar o dată la 3 luni în afara cocnediului de odihnă.
Afectiv – Aspectul relaţional este, poate, cel mai sensibil dintre toate. Îngrijorător nu este numărul de divorţuri, ci numărul de oameni singuri sau de oameni care se separă pe picior de cruntă ori chiar oarbă adversitate. Goana după sex şi plăceri instinctuale grosiere, aproape animalice, posesivitatea, gelozia, ataşamentul, controlul sau dominarea unuia de către celălalt, relaţiile de cuplu de tipul vânat-vânător, fiţele, scenele, toanele, crizele – aşa arată azi relaţiile umane. Avem anticoncepţionale, avem viagra, avem libertate sexuală, sex-shop-uri, maşini trăznet, mobile ultimul răcnet, dar şi enorm de multe femei cu histerectomie, fără sâni, mulţi bărbaţi cu ejaculare precoce sau cu probleme de erecţie, absolut toţi candidaţi la nefericire chiar şi după ce au inaugurat şi cluburile de swing. Nu luăm în discuţie goliciunea sufletească alarmantă, din cauza căreia o femeie şi un bărbat, după ce au făcut dragoste o dată sau cel mult de câteva ori, nu au efectiv ce să-şi spună şi se separă gata de o nouă tentativă sexuală ce le va spori o dată în plus angoasele şi nefericirea.
Asta arată că societatea de consum care suntem a transformat sexualitatea dintr-o calitate spirituală într-o prostituţie instituţionalizată şi că avem acum, în secolul XXI, toate motivele să fugim de o relaţie în loc să depunem toate eforturile ca să avem măcar una. Cuplul uman, dacă doreşte cu adevărat să fie fericit, are nevoie de o concepţie sănătoasă despre rolul spiritual al sexualităţii în viaţa noastră, de respectarea ei, de revenirea la „condiţia tainei erotice” pe care acum şi bărbaţii şi femeile o calcă în picioare. Bărbaţii efeminaţi, pe de o parte, anemici şi anoşti, iar pe de altă parte femeile cu haine lipite de trup, cu forme dând pe dinafară în mod dizgraţios, devenite o ofertă sexuală devalorizată vor să atingă Paradisul fiind deja leşinaţi fizic, impotenţi afectiv şi majoritatea goi din punct de vedere mental.
Şansa de a fi fericiţi în cuplu începe cu şansa de a avea cunoaşterea reală a ceea ce un cuplu polar opus este cu adevărat în faţa lui Dumnezeu, a ceea ce înseamnă viaţă erotică pentru acest cuplu, a ceea ce au de realizat cei doi după ce au făcut dragoste. Fericirea în cuplu înseamnă perspectivă, idealuri, responsabilitate, atenţia trează asupra stării de împreună, asupra stării de efervescenţă erotică, asupra stării de dăruire necondiţionată, asupra libertăţii noastre în iubire. Viaţa în doi se învaţă asemeni unui alfabet, dar trebuie să vrem cu adevărat asta. Cunoaşterea există sub nasul nostru, dar vom avea acces la ea pe măsură ce vom intra în rezonanţă cu ea.
Spiritual – Suntem în rezonanţă cu sferele gigantice de forţă din Macrocosmos atunci când ştim cu adevărat ce vrem. Asta înseamnă că am pornit la drum în viaţă animaţi de un obiectiv clar sau de un ideal major. Când aşa ceva s-a structurat bine în mintea noastră, atunci Universul (Fiinţa Macrocosmică a lui Dumnezeu) ştie cu exactitate ce ne trebuie şi aceea ne va oferi. Acest procedeu simplu este valabil pentru absolut orice aspect al vieţii noastre. Drumul spre Dumnezeu începe cu formularea clară a necesităţilor noastre lăuntrice, cu identificarea corectă a „cauzelor” reale ale fericirii. Tocmai de aceea, la început de an în 2013, este mai mult decât necesar să ne întrebăm dacă Dumnezeu există în viaţa noastră, şi dacă „da”, ce loc Îi acordăm. Nu mai putem merge înainte fără El, nu ne mai putem minţi că El nu există. Nu putem fi fiinţe spirituale fără să fim conştienţi de existenţa Lui. Aceasta este prima urgenţă majoră a vieţii noastre, ea este capitală. Fără „acceptarea” Lui suntem nişte sărmani roboţei care vor ceda psihic la orice apariţie angelică, la orice manifestare a intuiţiei, la orice miracol din viaţa noastră, dar care, pentru Dumnezeu, este o stare de normalitate. Mulţi ne spunem că, dacă am fi fost contemporani cu Iisus, L-am fi recunoscut şi L-am fi iubit. Dar infim de puţini dintre noi realizează că suntem exact în aceeaşi condiţie ignorantă de atunci şi că ne comportăm exact ca atunci. S-a spus că a doua venire a lui Iisus va fi în inimă, nu în trup. Îl vor recunoaşte doar aceia care au cu adevărat ochi să-L vadă şi care trăiesc cu adevărat cu Dumnezeu în suflet.
Sursa: www.yogaesoteric.net

Timpul Marilor Dezvăluiri - codul lui oreste

Sursa:  www.youtube.com

Alternative mai sănătoase la vaccinul anti-gripal: vitamina D, zinc şi usturoi


Sezonul răcelilor şi gripelor a început mai devreme anul acesta şi peste tot unde te uiţi vezi reclame şi reportaje media care te îndeamnă să îţi faci vaccinul anti-gripal. Cu toate acestea, analizele ştiinţifice realizate de organizaţia independentă Cochrane Database resping din nou afirmaţiile omniprezente ale “experţilor” din sănătate, potrivit cărora vaccinul anti-gripal este cea mai sigură cale de a te proteja de gripă, relatează Mercola.com.
Din fericire, există multe alternative disponibile, de la optimizarea nivelului de vitamina D şi asimilarea de zinc la primele semne ale infecţiei, şi până la includerea în meniul zilnic alimentelor care stimulează imunitatea.

  • De ce vaccinul anti-gripal nu este opţiunea cea mai eficientă

Toamna trecută, grupul Cochrane a prezentat două lucrări ştiinţifice despre vaccinurile anti-gripale. Analiza tuturor studiilor în care s-au comparat adulţii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi a aratăt că, în cel mai bun caz, vaccinurile ar putea fi eficiente doar în cazul gripei A şi B.
Aceste două afecţiuni reprezintă doar 10% dintre toţi viruşii care circulă în mediul actual.
De asemenea, oamenii de ştiinţă au mai descoperit că utilizarea vaccinului nu a influenţat în niciun fel numărul de oameni spitalizaţi sau cel al zilelor lucrătoare pierdute, dar a provocat un caz de sindrom Guillian-Barre (o afecţiune neurologică majoră care poate duce la paralizie) la fiecare un milion de vaccinări. Aşadar, trebuie analizate foarte bine riscurile şi beneficiile înainte de a opta pentru vaccinare.

  • Usturoiul – la fel de bun sau mai bun decât medicamentele împotriva răcelii?
Un articol recent a subliniat importanţa consumului de usturoi, care are proprietăţi naturale antivirale, antibiotice şi antifungice.
“Uită de vaccinul antigripal. O combinaţie de peste 50 de căţei de usturoi, ceapă, cimbru şi lămâie va distruge aproape orice virus, inclusiv cel al răcelii, gripei şi norovirusul”, scrie John Summerly.
Usturoiul a fost de mult timp apreciat pentru puterile sale de vindecare, în special împotriva bolilor infecţioase, cum ar fi răceala şi gripa. Cel mai probabil, acest lucru se datorează efectelor sale de stimulare a imunităţii.

  • Ce determină apariţia răcelii şi gripei
Atât răceala, cât şi gripa, sunt cauzate de o gamă largă de viruşi (nu bacterii). În timp ce ambele afecţiuni afectează de obicei tractul respirator, există câteva diferenţe între ele.
Simptomele unei “răceli obişnuite” includ secreţii nazale abundente, congestie, tuse şi dureri în gât. Simptomele gripei au tendinţa de a fi mult mai grave, deoarece viruşii gripali sunt capabili să provoace infecţii pulmonare serioase, pneumonie şi chiar insuficienţă respiratorie. De asemenea, au tendinţa de a afecta articulaţiile, adică îţi dau acel sentiment de dureri prin tot corpul.
Viruşii se răspândesc cel mai uşor prin contact fizic. De exemplu, o persoană care este răcită îşi suflă nasul, iar apoi dă mâna cu tine sau atinge o suprafaţă pe care o atingi şi tu.
Totuşi, trebuie să reţii faptul că dacă ai fost expus la un astfel de virus nu înseamnă că trebuie să răceşti neapărat. Dacă sistemul tău imunitar operează la nivel maxim, atunci ar trebui să fie destul de uşor pentru tine să eviţi acest virus. Dacă sistemul tău imunitar este afectat, atunci viruşii gripali pot prelua cu uşurinţă controlul asupra corpului tău.
Aşadar, este important să înţelegi că motivul pentru care răceşti sau te îmbolnăveşti de gripă este pentru că sistemul tău imunitar este afectat.
Factorii care îţi caracterizează stilul de viaţă şi care îţi pot afecta sistemul imunitar sunt:
- Consumul de prea mult zahăr şi cereale. Persoana medie consumă aproximativ 75 de grame de fructoză pe zi, iar atunci când fructoza este consumată la acest nivel, îţi poate distruge sistemul imunitar. Una din metodele prin care poate face acest lucru este prin dezechilibrarea florei intestinale. Zahărul este “un îngrăşământ” pentru bacteriile patogene, drojdii şi ciuperci. Majoritatea oamenilor nu îşi dau seama că 80% din sistemul lor imunitar se află în tractul gastrointestinal. De aceeea controlul aportului de zahăr este un element vital pentru optimizarea sistemului imunitar.
Ar fi înţelept să reduci aportul de zahăr şi să limitezi consumul de fructoză la mai puţin de 25 de grame pe zi, dacă eşti sănătos, sau la mai puţin de 15 grame pe zi dacă suferi de diabet, afecţiuni cardiace, ai o presiune arterială mare sau eşti rezistent la insulină, sau în cazul în care încerci să te recuperezi în urma unei boli acute, cum e gripa.
- Deficienţa de vitamina D. În unul din cele mai mari studii, care a presupus analiza a peste 19.000 de oameni, cei care aveau cele mai mici niveluri de vitamina D au declarat că au suferit recent de gripă sau răceală şi riscul de a contracta aceşti viruşi era şi mai mare în cazul persoanelor cu afecţiuni respiratorii cronice, cum ar fi astmul. Cel puţin încă cinci studii prezintă o asociere inversă între infecţiile tractului respirator inferior şi nivelul de vitamina D.
- Somn insuficient. Dacă nu te odihneşti suficient, atunci vei avea mai multe şanse să experimentezi “un atac viral ostil”. Sistemul tău imunitar este cel mai eficient şi atunci când nu eşti obosit. Aşadar, cu cât eşti mai odihnit, cu atât mai repede îţi vei reveni.
- Exerciţii fizice insuficiente. Exerciţiile regulate sunt o strategie fundamentală pentru creşterea rezistenţei la boală. Există dovezi ştiinţifice potrivit cărora exerciţiile moderate pot reduce riscul de dezvoltare a unor boli respiratorii, prin stimularea sistemului imunitar. De fapt, un studiu a descoperit că persoanele care făceau exerciţii în mod regulat (mai mult de cinci ori pe săptămână) aveau un risc de răceală mai mic cu aproximativ 50%. Iar în cazul în care aceste persoane răceau, simptomele lor erau mult mai slabe.
- Folosirea unor strategii ineficiente pentru a aborda factorii de stres emoţional.Factorii de stres emoţional îţi pot afecta sănătatea, accentuând predispoziţia la infecţii şi agravând simptomele răcelii. Identificarea unor modalităţi de a administra stresul zilnic, precum şi reacţiile tale echilibrate la circumstanţe care nu pot fi controlate, vor contribui la un sistem imunitar mai puternic şi mai rezistent.
  • Zincul – un alt aliat de încredere care luptă împotriva răcelii
O analiză a cercetărilor medicale a descoperit că atunci când este luat în decursul primei zile de la apariţia primelor simptome, zincul poate reduce perioada de timp în care experimentezi simptomele unei răceli cu aproximativ 24 de ore. Analiza a inclus 15 teste de control aleatorii, constând în 1360 de participanţi din toate categoriile de vârstă. De asemenea, s-a dovedit că  zincul reduce puternic gravitatea simptomelor.
Specialiştii nu au recomandat o doză specifică de zinc, subliniind nevoia de studii viitoare pentru a stabili formula optimă şi durata tratamentului. Totuşi, unele studii au demonstrat calităţile benefice ale zincului în ceea ce priveşte lupta împotriva răcelii, atunci când se iau între 50 şi 65 de miligrame pe zi.
Zincul nu este recomandat pentru persoanele care suferă de o afecţiune de sănătate de bază, cum ar fi o funcţie imunitară redusă, astm sau o boală cronică.

  • Lasă mâncarea să fie medicamentul tău
Aşa cum s-a menţionat mai devreme, primul lucru care te ajută atunci când simţi că se apropie o răceală este evitarea tuturor tipurilor de zahăr şi de alimente procesate. De asemenea, se recomandă şi evitarea tuturor îndulcitorilor artificiali, deoarece pot avea un efect nociv asupra fuuncţiei imunitare.
Asigură-te că bei cât mai multă apă pură. Apa este esenţială pentru funcţia optimă a fiecărui sistem din corpul tău. Ar trebui să bei suficientă apă, astfel încât urina ta să aibă o culoare galben-deschis, pal.
Ideal ar fi ca, atunci când simţi că se întâmplă ceva cu sănătatea ta, să abordezi aspectele privind nutriţia, somnul, exerciţiile şi stresul. Astfel, strategiile de îmbunătăţire a sistemului imunitar vor fi cel mai eficiente.
Alimente care te vor ajuta la întărirea sistemului imunitar al organismului sunt:lapte ecologic, crud şi/sau proteiine de înaltă calitate din zer, alimente fermentate, cum ar fi castraveţii muraţi, varza acră sau alte legume fermentate, ouă crude, organice, ulei de cocos şi nuci de cocos, legume organice, usturoi (consumat crud şi zdrobit chiar înainte de a fi mâncat), turmeric, şofran, oregano, scorţişoară, cuişoare şi ciuperci.

  • Vitamina D – o altă strategie excelentă de prevenire a răcelii şi gripei
Vitamina D este un agent antimicrobian extraordinar de eficient, producând în organismul tău în jur de 200-300 de peptide antimicrobiene diferite, care omoară bacteriile, viruşii şi ciupercile. Aşadar, optimizarea nivelului de vitamina D, nu numai că va ajuta organismul să elimine agenţii nocivi, dar va ţine la distanţă şi va împiedica instalarea virusului răcelii şi gripei în organism.
Doctorul John Cannell, fondatorul Consiliului Vitamina D, a fost unul din primii specialişti care au emis ipoteza că deficienţa de vitamina D ar putea fi de fapt cauza principală a gripei, ceea ce ar putea explica beneficiile de combatere a răcelii.
În cadrul unui alt studiu, publicat în anul 2010, cercetătorii au investigat efectul vitaminei D asupra incidenţei gripei sezoniere de tip A la elevii din şcoli. De-a lungul unui an, gripa de tip A s-a produs la doar 10,8% dintre copiii din grupul vitaminei D, în comparaţie cu 18,6% dintre copiii din grupul placebo.
Potrivit autorilor,“acest studiu sugerează faptul că suplimentele de vitamina D3 în timpul iernii pot reduce incidenţa gripei de tip A, în special în subgrupuri specifice de elevi”.

  • Dacă iei suplimente de vitamina D, nu uita să iei şi vitamina K2
În funcţie de ultima investigaţie a lui Carole Baggerly, director la GrassrootsHealth,doza medie recomandată pentru un adult pentru a atinge un nivel sănătos de vitamina D este de aproximativ 8.000 de UI (unităţi internaţionale) pe zi, dacă se administrează un supliment oral. În ceea ce îi priveşte pe copii, mulţi experţi sunt de acord că au nevoie de aproximativ 70 de UI de vitamina D pe kilogram de greutate corporală. În acest caz, este foarte important de reţinut faptul că, dacă iei o doză mare de suplimente de vitamina D, trebuie neapărat să iei şi vitamina K2.
Rolul biologic al vitaminei K2 este acela de a ajuta la transportul calciului în zonele corespunzătoare ale corpului, cum ar fi oase şi dinţi. De asemenea, ajută la îndepărtarea calciului din zonele în care nu ar trebui să fie, cum ar fi din artere şi ţesuturi moi.
Motivul este acela că, atunci când iei vitamina D, corpul tău crează mai multe proteine dependente de vitamina K2, care transportă calciul în corpul tău. Fără vitamina K2, acele proteine rămân inactive, astfel că beneficiile acestora nu sunt utilizate.
Aşadar, nu uita: dacă iei un supliment de vitamina D, creezi o cerere mai mare pentru K2. Împreună, aceste două substanţe ajută la întărirea oaselor şi îmbunătăţesc sănătatea cardiacă.
Doctorul Kate Rheaume-Bleue, autoarea unei cărţi care tratează importanţa vitamine K2, sugerează că pentru fiecare 1000 de UI de vitamina D pe care le iei, poţi beneficia de pe urma a aproximativ 100 de micrograme de vitamina K2.
În cele din urmă nu trebuie să uiţi faptul că cerinţele tale de vitamina D sunt individuale, fiind dependente de numeroşi factori, aşa că, singura modalitate de a determina doza ta optimă este prin analizele de sânge.

  • Alte suplimente care “trimit agenţii patogeni la plimbare”
Există o serie de suplimente care pot fi benefice în cazul răcelilor şi gripei. Unele dintre cele mai eficiente opţiuni pentru combaterea răcelii şi gripei, pe lângă vitamina D, usturoi şi zinc, includ:
- Vitamina C: un antioxidant extrem de potent; foloseşte o formă naturală, cum ar fi acerola, care conţine micronutrienţi asociaţi;
- Un ceai făcut dintr-o combinaţie de flori de soc, coada şoricelului, tei, mentă şi ghimbir: bea ceaiul cald, deoarece te va face să transpiri, ceea ce este foarte util pentru eliminarea virusului din sistemul tău.
- Ulei de oregano: cu cât este mai mare concentraţia de carvacrol, cu atât este mai eficient. Carvacrolul este cel mai activ agent antimicrobian din uleiul de oregano.
- Ciuperci medicinale: cum ar fi shiitake, reishi şi coadă de curcan.
- Propolis: o răşină a albinelor şi unul din compuşii antimicrobieni cu cel mai larg spectru din lume. Propolisul este totodată şi cea mai bogată sursă de acid cafeic şi apigenină, doi compuşi extrem de importanţi care ajută sistemul imunitar.
- Extract de frunze de măslin: egiptenii antici şi culturile mediteranene foloseau acest extract pentru o gamă largă de utilizări care promovau sănătatea şi este cunoscut ca şi susţinător natural, non-toxic al sistemului imunitar.
Aşadar, revizuieşte cu atenţie dovezile împotriva vaccinurilor anti-gripale şi ia în considerare toate strategiile naturale de stimulare a sistemului imunitar, ca şi prima linie de apărare a organismului tău împotriva răcelii şi gripei. Din câte poţi vedea există multe alternative disponibile, de la optimizarea nivelului de vitamina D şi suplimentul de zinc, la primele semne ale infecţiei, până la includerea în regimul tău zilnic a alimentelor care stimulează imunitatea, cum ar fi usturoiul.
Sursa: www.financiarul.ro