duminică, 10 martie 2013

Gazele de şist şi paranoia „pericolului roşu”


газ сланец сланцевый газ
Colaj: Vocea Rusiei

Situaţia legată de gazele de şist a stârnit o adevărată panică în rândul analiştilor portocalii. După ce premierul Ponta şi-a trădat alegătorii, „reevaluând” poziţia faţă de exploatările gazelor de şist, lucrurile păreau rezolvate, însă locuitorii zonelor afectate nu au dorit să stea nepăsători în timp ce se pregăteşte otrăvirea apei şi pământului pe care trăiesc.

După primele acţiuni de protest, trompetele companiilor americane s-au aliniat pentru a discredita aceste acţiuni, găsind imediat „mâna Moscovei” în toate demersurile celor care îşi doresc privilegiul de a bea apă pură şi a avea un sol curat.
Dintre toate textele care insinuează existenţa unei operaţiuni finanţate de Gazprom în spatele protestelor împotriva gazelor de şist, se remarcă textul semnat de Andrei Bădin şi publicat în EVZ.
În contextul publicării unor asemenea texte, propaganda portocalie are obiceiul de a folosi următorul truc propagandistic: dacă la un asemenea text nu există răspuns, atunci se declară că „ruşii nu au găsit ce să răspundă la magistrala analiză”, iar dacă un răspuns există, declară că „sigur în analiză există adevăr, pentru că ruşii au răspuns”. Merită atrasă atenţia asupra faptului că aceste trucuri nu fac altceva decât să deturneze atenţia cititorului de la studiul argumentelor şi informaţiilor prezentate de părţile beligerante.
Unul dintre „argumentele” prezentate de propagandiştii pro-americani se referă la teoretica imposibilitate „de a scoate în stradă 10 mii de oameni fără a-i plăti”, mai ales în condiţiile în care acţiunile de protest politic de la Bucureşti nu se bucură de popularitate. În asemenea argumente se vede clar miopia şi cinismul specific unora dintre analiştii bucureşteni care cred că nimic nu poate fi mai important decât jocurile politice din capitală. În realitate, lupta partidelor politice şi lupta „pentru democraţie” este un concept foarte abstract şi în mod normal, fără eforturi specializate, oamenii de rând se implică foarte greu în acţiuni de protest cu caracter politic. În cazul gazelor de şist, motivul protestului este chiar instinctul de supravieţuire, iar pericolul intoxicării apei şi solului este unul cât se poate de concret. Frica şi mânia sunt sentimente foarte puternice, care pot scoate în stradă mii de oameni fără eforturi adiţionale.
Cei care tot caută „mâna Moscovei” în aceste proteste, nu reuşesc să aducă nici un fel de dovezi în sprijinul acuzaţiilor aduse. Luând în consideraţie numărul de agenţi înfiltraţi în rândul protestatarilor (cu şi fără echipament de înregistrare) şi numărul astronomic de ofiţeri (ne)acoperiţi care se ocupă de acest subiect, dacă legături pe filiera Moscova-Bârlad nu s-au găsit, înseamnă că ele nu există.
Andrei Bădin, citează ca din Sfânta Scriptură fragmente din rapoartele think-tank-ului american CSIS (Center for Strategic and International Studies), găsind în aceste fragmente confirmări ale tuturor aserţiunilor şi acuzaţiilor lansate. În rapoartele CSIS se explică (fără dovezi) că Gazprom ar fi implicat în lobby împotriva gazelor de şist, că gazele de şist prezintă un pericol major pentru Rusia etc. Acum, pentru echilibrarea impresiei, să punem în balanţă câteva aspecte omise din „analiza” propagandei americane.
Primul: CSIS este un think-tank printre finanţatorii căruia se numără companiile petroliere din Statele Unite.
Al doilea: Printre cele mai cunoscute recomandări ale CSIS se numără un raport în care se justifica necesitatea „privatizării urgente ale industriei petroliere din Iraq”, cu sau fără voia guvernului Iraqian.
Al treilea: CSIS a susţinut că în Iraq au existat arme de distrugere în masă şi acum susţine existenţa armelor de distrugere în masă în Siria. Se vede că „mâna Gazpromului” în scandalul gazelor de şist este la fel de reală ca şi „armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein.
Dacă tot caută agenţi ai Moscovei, atunci reprezentanţii propagandei pro-Chevron ar trebui să-i găsească la New York Times care a publicat o serie de articole incendiare în care se detaliază pericolele ecologice ale extracţiei gazelor de şist. Ar trebui să găsească agenţi ruşi şi în departamentul de analiză de la Deutsche Bank care au publicat un amplu raport în care se explică de ce extracţia gazelor de şist din Europa nu va fi profitabilă. Ar putea să mai găsească agenţi KGB şi la Departamentul de Energie al SUA care a publicat în 2012 un raport în care a redus la jumătate estimările ultraoptimiste anterioare care se refereau la rezervele de gaze de şist din SUA, decredibilizând astfel toate estimările făcute cu privire la abundenţa gazelor de şist în Europa.
Pe măsură ce conflictul în legătură cu exploatarea gazelor de şist se va intensifica, se vor intensifica şi eforturile de lobby în presă care şi aşa se cam poziţionează în favoarea companiilor petroliere americane. Ca de obicei, Vocea Rusiei va oferi o viziune alternativă şi argumentată asupra situaţiei.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu